Depresia este, la nivel mondial, principalul motiv pentru care se apelează la concediu medical, iar estimările arată că frecvența ei este în continuă creștere, ceea ce înseamnă că va rămâne în continuare o provocare majoră de sănătate. Deși înțelegerea depresiei a fost o prioritate atât pentru știință cât și pentru practică, realitatea este că nu s-au făcut descoperiri majore în adresarea depresiei de mai bine de 50 de ani. Câteva aspecte cunoscute până acum, din studii: Ipoteza conform căreia depresia este rezultatul unor anormalii, dezechilibre chimice din creier are mult mai puțină susținere decât s-a crezut până acum. Mono-terapiile, adică alegerea unei singure linii de tratament al depresiei severe, fie ea medicamentoasă, fie o forma de terapie acreditată au impact limitat. Modificările implicate în bolile inflamatorii intestinale sunt puternic asociate cu sănătatea emoțională și mintală, iar această relație este bidirecțională. Perturbarea sistemului imun moștenit și a celui adaptativ (care sunt în strânsă legătură cu microbiomul) subminează prognosticul favorabil al medicamentației antidepresive Deși sunt la început, cercetările despre rolul psihobioticelor în sănătatea emoțională și mintală au obținut rezultatele cele mai promițătoare despre rolul psihobioticelor în tratarea depresiei (față de alte tulburări, ca cele de anxietate sau cele bipolare, de ex.). Invitatul acestui episod Mind Education Podcast este Dan C. Vodnar , prorector cercetare, USAMV Cluj-Napoca, profesor în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor, expert în cadrul Comisiei Europene pentru probleme de bio-economie. Pentru rezultatele de cercetare a fost inclus în top 2% mondial al cercetătorilor științitifici din domeniul științei alimentelor; deține brevete de invenție, unele curs de brevetare; munca de cercetare și inovație este recunoscută internațional, a câștigat medalia de aur de la prestigiosul Salon de Inventică de la Geneva, iar una dintre temele constante de interes din ultimii 10 ani este rolul probioticelor asupra calității vieții. min. 11:31 - Care este rostul psihobiotocelor în adresarea depresiei? min. 14:50 - Există o anumită compoziție, specifică atunci când o persoană se confruntă cu provocări ale sănătății emoționale sau neurologice? min. 20:26 - Care este contribuția geneticii versus cea a mediului în modelarea microbiomului? min. 25:44 - Care este rolul stresului, sau al poluării în a modifica structura microbiomului? min. 35:48 - În relația dintre microbiom și bolile neurologice, are un rol procesul de îmbătrânire? min. 39:08 - Pot fi ajutate, îmbunătățite patologiile neurologice, epilepsia prin modelarea microbiomului? Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul Articole (selecție): Beurel, E, Toups, M, Nemeroff CB. (2020). The Bidirectional Relationship of Depression and Inflammation: Double Trouble. Neuron.22;107(2):234-256. doi: 10.1016/j.neuron.2020.06.002. Călinoiu, L.-F.; Ştefănescu, B.E.; Pop, I.D.; Muntean, L.; Vodnar, D.C. (2019). Chitosan Coating Applications in Probiotic Microencapsulation. Coatings;9, 194. https://doi.org/10.3390/coatings9030194 Moncrieff, J., Cooper, R.E., Stockmann, T. et al. (2022). The serotonin theory of depression: a systematic umbrella review of the evidence. Molecular Psychiatry (2022). https://doi.org/10.1038/s41380-022-01661-0

Mâncatul emoțional este, pentru majoritatea dintre noi, destul de familiar. Nu avem nevoie de multe cuvinte pentru a-l recunoaște. Știm că emoțiile intense și stresul influențează relația cu alimentația. Studiile confirmă că acest tipar, de a mânca mai mult decât are nevoie corpul, ca răspuns la emoții intense este frecvent pentru majoritatea dintre noi și estimează că între 55% si 75% dintre persoane apelează la acest tipar. Deși există explicații diverse legate de aceste alegeri, de cele mai multe ori automate, un studiu meta-analitic publicat recent a confirmat faptul că mâncatul emoțional apare ca răspuns la emoțiile inconfortabile în special în rândul persoanelor care urmează diete restrictive.  În perioada pandemiei s-au derulat mai multe studii care au explorat tocmai această relație, dintre stilul alimentar și viața emoțională. Unul dintre acestea, derulat în Italia a arătat că mâncatul emoțional a fost asociat cu stări de depresie și de anxietate, ca o forma de a regla aceste stări. Un alt studiu la care au participat peste 20 000 de persoane din Norvegia a confirmat faptul că îngrijorările legate de sănătate și siguranța financiară au venit la pachet cu mâncatul emoțional. De ce am complicat relația dintre alimentație și viața emoțională? Cum am ajuns să încărcăm mâncatul cu emoții ”nedigerate” și nevoi emoționale neîmplinite, cu scripturi sociale sau transferate din istoria familiei? De ce e așa de complicată conectarea cu corpul și cu ceea ce simțim si cum putem înțelege suprapunerea dintre ce simțim si cum mâncăm. Acestea sunt câteva dintre aspectele pe care le explorăm în acest episod Mind Education Podcast alături de Ancuța Coman-Boldișteanu, fondator al proiectului Emoții în farfurie. Ancuța este psihoterapeut autonom și terapeut de cuplu format în cadrul programului Cuplu Conștient, din cadrul Școala pentru Cuplu și este specializată în terapia traumei, a atașamentului și în terapie relațională. De-a lungul anilor a lucrat alături de persoanele care se confruntă cu provocări legate de propriul corp și de relația cu mâncarea în programe, grupuri de susținere, terapie individuală, de familie și de cuplu. A pornit în această călătorie, după ce personal, a trecut prin provocări legate de relația cu mâncarea. Studii menționate: Bemanian, M. Et. al. (2021). Emotional Eating in Relation to Worries and Psychological Distress Amid the COVID-19 Pandemic: A Population-Based Survey on Adults in Norway. International Journal of Environmental Research and Public Health;18,130. https://dx.doi. org/10.3390/ijerph18010130 Cecchetto, C., Aiello, M., Gentili, C., Ionta, S., & Osimo, S. A. (2021). Increased emotional eating during COVID-19 associated with lockdown, psychological and social distress. Appetite;160. https://doi.org/10.1016/j.appet.2021.105122. Evers, C., Dingemans, A., Junghans, A. F., & Boevé, A. (2018). Feeling bad or feeling good, does emotion affect your consumption of food? A meta-analysis of the experimental evidence. Neuroscience & Biobehavioral Reviews; 92;195-208. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2018.05.028. Music: Sergiu Tuhuțiu. Cracked Dreams

În ultimii ani, un număr tot mai mare de cercetări din diverse domenii s-au dedicat explorării microbiomului și a impactului acestuia asupra sănătății și calității vieții, de la starea de sănătate fizică și modul în care ne înțelegem și exprimăm emoțiile, până la modul în care alegem să ne implicăm sau să ne retragem din relațiile cu ceilalți. Dar cum poate microbiomul să afecteze modul în care se simte o persoană? Cum poate acest ecosistem din intestin să influențeze aspecte atât de sofisticate precum trăirile sau gândurile noastre? La început, cercetătorii au descoperit faptul că există diferențe în ce privește compoziția microbiomului în rândul persoanelor cu diagnostice psihiatrice sau neurologice diverse față de persoanele fără un diagnostic și mai mult decât atât, că prin reechilibrarea compoziție microbionului, simptomele psihiatrice sau neurologice se reduc. Însă deși există studii care confirmă rolul compoziției microbiotei asupra gândirii și a comportamentelor relaționate cu stresul, inclusiv a anxietății și depresiei, încă nu se știe cu claritate prin ce mecanisme au loc aceste influențe. Stresul, în special cel de lungă durată poate modifica functioanrea și compoziția microbiomului, care la rândul lui, va avea un impact asupra creierului. Dieta are de asemenea un rol decisiv asupra compoziției și funcționarii microbiomului, și implicit asupra sănătății fizice si emoționale. De exemplu, dietele vestice, adică cele bogate in grăsimi nesănătoase sunt asociate cu dezechilibre ale microbiomului care, în cascadă cresc riscul inflamației sistemice, care este specifică unor provocări ale sănătății mintale, ca depresia.  Concret, cum pot fi duse aceste descoperiri în viața noastră de zi cu zi? Este adaptarea nutriției nevoilor personale specifice atât de importantă sau pare o soluție prea simplă pentru probleme complicate? Ce înseamnă reechilibrarea microbiomului în așa fel încât să dispară stările depresive sau cele de anxietate? Invitatul acestui episod Mind Education Podcast este  dl. profesor Dan Vodnar, prorector cercetare în cadrul USAMV Cluj Napoca, profesor în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentației și expert în cadrul Comisiei Europene pe probleme de bio-economie. Pentru rezultatele impresionante din cariera academică a fost inclus în top 2% mondial al oamenilor de știință din domeniul Științei Alimentelor; rezultatele inovatoare de cercetare au primit de asemenea recunoaștere internațională prin brevete, medalii și premii, una dintre acestea fiind medalia de aur de la Salonul de Inventică de la Geneva. Studii incluse în cadrul  episodului (selecție): Allen, A.P., Dinan, T.G., Clarke, G. & Cryan, J.F. (2017). A psychology of the human brain-gut-microbiome axis. Social and Personality Psychology Compass;11(4):e12309. DOI: 10.1111/spc3.12309. Del Toro-Barbosa, M., Hurtado-Romero, A., Garcia-Amezquita, L.E. & García-Cayuela, T. (2020). Psychobiotics: Mechanisms of Action, Evaluation Methods and Effectiveness in Applications with Food Products. Nutrients;12(12):3896. Doi: 10.3390/nu12123896. Foster, J.A., Rinaman, L., Cryan, J.F. (2017). Stress & the gut-brain axis: Regulation by the microbiome. Neurobiology of Stress;7:124-136. DOI: 10.1016/j.ynstr.2017.03.001.  Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul

Cercetări din psihologia socială au confirmat faptul că modul în care partenerii reușesc să prioritizeze nevoile relației în momentele vulnerabile are un impact asupra evoluția ei; cu cât partenerii, sau cel puțin unul dintre parteneri va reuși să prioritizeze nevoile relației, cu atât aceasta va putea evolua înspre o redefinire mai profundă a intimității și o mai mare stabilitate. În schimb, cu cât urgențele personale vor deveni prioritare, în concurență cu nevoile relației, cu atât cuplul va aluneca înspre rupturi și distanțare care cu timpul pot duce înspre momente de criză, rupturi sau separare. Așa cum am menționat în cercetarea națională despre provocările cuplului derulată în cadrul Școala pentru Cuplu, studiile arată că suntem țara din Europa cu cea mai scăzută durată a căsătoriei, de aproximativ 8 ani, în comparație, de exemplu cu Regatul Unit, unde durata medie a unei căsătorii care se finalizează cu divorț este de aproape 12 ani. În același timp, rapoartele mondiale arată că, mai ales în țările civilizate, durata primei căsătorii a crescut în ultima perioadă, ceea ce nu se întâmplă însă în cultura noastră. De ce renunțăm atât de ușor? De ce ne pierdem încrederea în relații de iubire de lungă durată? Care sunt resursele de care avem nevoie pentru a putea depăși crizele specifice unei relații în doi? Cum putem să ne creștem reziliența personală și a relației, în așa fel încât să ajungem să ne bucurăm de ”soarele de după furtunile” unei crize? Domnica Petrovai este terapeut de cuplu și de familie de peste de 25 de ani, fondatoarea Mind Education și Școala pentru Cuplu  și a programului de formare pentru terapeuți de cuplu Cuplu conștient și autoarea apreciatei cărți ”Iubește și fii iubit/ă. Aproape totul despre relația de cuplu” min. 07:56 - Cum arară o criză în relația de cuplu? min. 12:40 - Ce declanșează o criză, mai degrabă evenimente ”din exterior” sau ”din interior”? min. 19:44 - Cum evoluează o criză negestionată? min. 28:08 - Ce au nevoie cuplurile atunci când este un dezechilibru între parteneri în ce privește angajamentul față de relație?  min. 35:40 - Care sunt primele repere ale progresului? min. 40:58 - Cum pot fi prevenite crizele? Pot fi viitoarele crize prevenite prin gestionarea eficientă a primei crize? Studii menționate (selecție): Cercetarea derulată de Școala pentru Cuplu Impett, E. A., Gere, J., Kogan, A., Gordon, A. M., & Keltner, D. (2013). How sacrifice impacts the giver and the recipient: Insights from approach-avoidance motivational theory. Journal of Personality, 82, 390–401. https://doi.org/10 .1111/jopy.12070 Johnson, M. D., & Neyer, F. J. (2019). (Eventual) stability and change across partnerships. Journal of Family Psychology, 33(6), 711–721. https://doi.org/10.1037/fam0000523 Music: Sergiu Tuhuțiu. Almost Found

Cercetarea națională Mind Education despre bunăstarea emoțională în spațiul profesionala ne-a arătat că sănătatea emoțională este una dintre provocările multora de acum, iar anxietatea este una dintre acestea. Din cele peste 1200 de persoane care au participat la cercetare, doar 10% recunosc că nu se confruntă cu stări de anxietate, în timp ce una din 3 persoane resimte anxietatea cu intensitate. Aceste stări sunt mai frecvente în rândul persoanelor care au vârsta sub 40 de ani, iar unul dintre mecanismele care contribuie este neglijarea resursele personale și relaționale; grija față de rutinele de somn sau prioritizarea relațiilor de încredere, pe termen lung sunt câteva exemple. Sentimentele de singurătate, izolarea și provocările legate de a construi relații de lungă durată bazate pe încredere contribuie la accentuarea stărilor de anxietate.   Episodul de astăzi este o discutie pragmatică alături de colega mea Gina Enache, despre cum afectează anxietatea viața de zi cu zi, dar mai ales despre practicile recomandate pentru gestionarea îngrijorărilor și a anxietății. Gina este psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportmental cu experiență în special în prevenirea și reducerea anxietății. Music: Sergiu Tuhuțiu. World's Heart

Acest episod Mind Education Podcast continuă discuția despre atașamentul copiilor în relația lor cu adulții din școală alături de Andreea Arsene pentru că e o discuție importantă din mai multe perspective. Una dintre acestea este interdependența dintre performanța școlară și atașamentul pe care îl simt copiii și adolescenții în relațiile cu adulții din școală. Studiile* arată, fără dubii faptul că o relație de atașament sigură influențează succesul școlar prin două căi: una este indirectă, prin relația de atașament cu părinții, si cealaltă, directă, prin atașamentul copiilor față de școală și profesori.  O altă perspectivă este contribuția enormă pe care o pot avea profesorii în viețile copiilor mai puțin privilegiați emoțional. Pentru acei copii care nu au o bază de atașament sigură acasă, în relația cu părinții, relațiile din școală, inclusiv  o singură relație de atașament cu un profesor pot fi baza pe care se sprijină la nevoie și care le susține dezvoltarea.  Andreea este psihoterapeut de familie și cuplu, cu formare în cadrul Școala pentru Cuplu prin programul ”Cuplu conștient” și aduce exemple și recomandări practice care să inspire adulții să construiască o relație de atașament cu copiii pe care îi cresc prin învățare. *Bergin, C. & Bergin, D. (2009).  Attachment in the Classroom. Educational Psychology Review;21(2);141-170. DOI:10.1007/s10648-009-9104-0 Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul

Comportamentele de risc la adolescenți și tineri apar, conform studiilor de specialitate la aproximativ 18% dintre aceștia si din păcate frecvența acestor comportamente este în creștere alarmantă și la vârste din ce în ce mai mici. În ultimii 10 ani comportamentele de risc au crescut în medie cu 22%. Cea mai mare creștere s-a observat în rândul băieților cu vârsta între 10 și 14 ani, o creștere cu peste 80% față de anii anteriori, și cu 68% în rândul fetelor cu vârsta între 13 și 16 ani. Alte studii vorbesc de o creștere surprinzătoare a acestor comportamente în special în rândul adolescenților din familii care au acces la resurse, cu un statut socio-economic privilegiat. De ce apar aceste comportamente? Sunt o mulțime de aspecte care conduc la dezvoltarea lor, de la evenimente negative de viață, resursele lor personale și provocările de sănătate mintală ca anxietatea sau depresia, relația cu părinții, până la expunerea frecventă la școală, acasă sau în mediul online la comportamentele de risc ale celorlalți.  Cu toată această cunoaștere legată de factorii care conduc la comportamente de risc în rândul adolescenților și adulților tineri, există puține rezultate care să confirme eficiența unor intervenții specifice care să le reducă apariția. Ceea ce ne arată cât de importantă este prevenția, investiția în bunăstarea emoțională a copiilor și a viitorilor adolescenți prin dezvoltarea competențelor emoționale precum reziliența, creșterea confortului cu disconfortul emoțional, gestionarea emoțiilor fără evitarea sau negarea lor. Invitata acestui episod este Bogdana Păcurari, psihoterapeut de familie și cuplu la Mind Education Studii menționate: Cottrell DJ, Wright-Hughes A, Collinson M, Boston P, Eisler I, et al. (2018). Effectiveness of systemic family therapy versus treatment as usual for young people     after self-harm: a pragmatic, phase 3, multicentre, randomised controlled trial. Lancet Psychiatry.5(3):203-216. doi: 10.1016/S2215-0366(18)30058-0. Abdelraheem M, McAloon J, Shand F. (2019). Mediating and moderating variables in the prediction of self-harm in young people: A systematic review of prospective longitudinal studies. J Affect Disord.;246:14-28. doi: 10.1016/j.jad.2018.12.004. Sara G, Wu J, Uesi J, Jong N, Perkes I, et al. (2022). Growth in emergency department self-harm or suicidal ideation presentations in young people: Comparing trends before and since the COVID-19 first wave in New South Wales, Australia. Aust N Z J Psychiatry. doi: 10.1177/00048674221082518. Music: Matei Sax. Fall (Official Audio)

Care e calea de la părinții presupus perfecți înspre părinții de care are nevoie copilul sau copiii noștri, ca să devină ei, la rândul lor, adulți împliniți? De ce teama de a nu traumatiza copilul, sau de a nu repeta greșelile pe care le-au făcut părinții noștri îi poate pregăti pe copii pentru o viață trăită cu neîncredere, nesiguranță și relații anevoioase cu ceilalți? Evoluția copiilor depinde de evoluția emoțională a părinților și adulților din viața lor. Dacă ne uităm în urmă, la nevoile părinților și bunicilor noștri observăm că evoluția a însemnat tranziția de la nevoia de supraviețuire, de la o viață cu lipsuri și abuzuri înspre grija față de bunăstare emoțională. Sau cum spune Domnica Petrovai în cadrul cursului pentru părinți de pe platforma sinergie.ro: ”Suntem prima generație de părinți mai reflexivi și mai conștienți, mai prezenți emoțional în viața noastră și a copiilor noștri. Siguranța de sine și încrederea copilului tău, depinde, spun nenumărate studii, de această capacitate de a te înțelegere, de a ieși din modul de supraviețuire și de a fi prezent. Ne-am construit noi resurse și o altfel de prezență în viață. Ne simțim și ne dorim să ne simțim mai în siguranță cu noi și cu ceilalți. Trăim, diferit de părinții și bunicii […] Vrem să prosperăm emoțional, copiii noștri să fie bine emoțional, să fie mai prezenți, mai conștienți și mai asumați emoțional și relațional, disciplinați și empatici. Vrem să aibă resursele și modelele pentru un alt mod de relaționare, diferit de generațiile noastre.” Domnica Petrovai este mamă a două fete, terapeut de cuplu și familie de mai bine de 25 de ani, fondatoarea Mind Education și Școala pentru Cuplu, și autoarea apreciatei cărți Iubește și fii iubit/ă. (Aproape) totul despre relația de cuplu. Eu sunt Mara Bria, doctor în psihologie la Mind Education și Scoala pentru Cuplu, realizator și gazda Mind Education Podcast min. 03:35 - Ce înseamnă să fii un părinte suficient de bun pentru copiii tăi? min. 12:12 - Ce pot face părinții ca să nu repete copiii istoria lor de viață? min. 16:37 - Cum ne conectăm cu copiii, mai ales în momentele dificile emoțional? min. 25:46 - Ce înseamnă acceptarea în relația cu copiii și cum se construiește aceasta? min. 31:50 - De ce investiția în relația de cuplu este de asemenea o investiție în bunăstarea emoțională a copiilor? min. 41:00 - Câteva cuvinte despre cursul dedicat părinților, de pe platforma Sinergie. Music: Sergiu Tuhuțiu - Over Time