Tatiana Niculescu în dialog cu Cristian Preda și Cătălin Striblea despre volumul „Singur. Viața lui Mihail Sebastian“ Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de-al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre. Cartea este disponibilă în librării și online. Pe site-ul Lib Humanitas este disponibilă cu autograful Tatianei Niculescu: https://www.libhumanitas.ro/singur-viata-lui-mihail-sebastian-tatiana-niculescu-hu003239-1.html

Volum recent apărut în traducerea Mihaelei Dumitrescu în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu la Editura Humanitas Fiction. Noul roman al sciitoarei britanice Anna Hope – cunoscută publicului român datorită bestsellerului „Sala de bal“(Raftul Denisei, 2018) – abordează o tematică actuală de prietenia dintre tinere, condiția femeii moderne, anxietățile și frustrările ei față de maternitate, de întemeierea și păstrarea unei familii, de carieră, de așteptările proprii, mai mult sau mai puțin realiste, și de cele ale societății. Participă: Tania Radu, scriitoare, critic literar și Nicoleta Munteanu, filolog, co-fondatoare alături de Emil Munteanu a proiectului #ALECART. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Găsiți cartea în librării, online și pe libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/asteptari-anna-hope-fi000705-1.html

Povestea uneia dintre cele mai romantice și mai crude iubiri medievale din Portugalia, dragostea interzisă dintre viitorul rege Pedro I și Inês de Castro. „Fiecare poveste de dragoste poartă în ea pariul veşniciei. Fiecare îndrăgostit vrea ca iubirea lui să treacă dincolo de toţi şi de toate. Şi fiecare îşi preţuieşte aleasa după cum se pricepe, după cum poate şi după cum crede de cuviinţă. Unul îi ridică un palat, altul îi scrie o poezie. Unul o îngroapă în flori, altul îi dăruieşte inele. Unul îi face zece declaraţii pe zi, altul o adoră mut, cu ochii mari. Unul regândeşte lumea de dragul ei, altul ucide. Dar nici unul nu acceptă că ar putea să existe pe lume poveste mai intensă sau mai vie decât a lui.“ — RADU PARASCHIVESCU Găsiți cartea în librării, online și pe libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/cu-inima-smulsa-din-piept-radu-paraschivescu-hu000576-3.html

Cartea este recent apărută în traducerea lui Marius Dobrescu în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu la Editura Humanitas Fiction. Încercând să reconstituie, într-un amețitor joc al oglinzilor, o convorbire încețoșată de trecerea anilor și de rolul și miza fiecăruia dintre martorii direcți sau indirecți, cea mai recentă carte a lui Kadare devine o meditație asupra responsabilității și adevărului, asupra fragilității și curajului, scrisă de un maestru al nuanțelor și dilemelor etice. Participă: Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, publicist, scriitor și Marian Voicu, jurnalist TVR, scriitor. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Pe 23 iunie 1934, în atmosfera sumbră a Moscovei aflate sub teroare, Boris Pasternak primește un telefon în apartamenul său de pe strada Volhonka. Crede, mai întâi, că este o farsă cam nesărată a unui confrate. Dar se înșală. La celălalt capăt al firului este Kremlinul. Stalin cel temut ar dori să discute despre Osip Mandelștam. De răspunsul lui Pasternak pare să depindă soarta poetului aruncat în închisoare după ce a îndrăznit să-l ia în râs, în versurile sale, pe tiran. Patru ani mai târziu, Madelștam murea într-un lagăr de tranzit din Gulag. Găsiți cartea în librării, online și pe libhumanitas https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/infruntare-la-nivel-inalt

Participă istoricul Stefano Bottoni, conferențiar la Universitatea din Florența, Ovidiu Nahoi, redactor-șef al Radio France Internationale România, Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea din București, și Marian Voicu, jurnalist și producător TVR. Volumul „Moștenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952–1960“ a apărut la Humanitas, în colecția Istorie, în traducerea lui Mugur Butuza. Regiunea Autonomă Maghiară este un subiect aproape necunoscut publicului larg. Cum a fost creat, cum a funcționat și cum a fost abandonat un experiment sovietic, gândit de liderii de la Kremlin în frunte cu însuși Stalin – o regiune cu autonomie pe criterii etnice situată în inima României, locuită în proporție covârșitoare de secui, înapoiată economic, orientată cultural și istoric înspre Ungaria și neîncrezătoare și în marele frate sovietic, și în guvernul de la București? Ce urmăreau sovieticii? Cum trebuiau definiți maghiarii din Transilvania: minoritate națională sau naționalitate conlocuitoare? Ce simțeau secuii? Care au fost relațiile locuitorilor regiunii cu Ungaria? Ce atitudine au avut autoritățile române? Cum se desfășura viața economică, politică, socială, culturală în R.A.M.? De ce și cum a fost desființată această entitate? Stefano Bottoni a realizat această primă cercetare monografică a Regiunii Autonome Maghiare prelucrând – într-un stil din care nu lipsesc ironia ori dramatismul – cele mai recente surse de arhivă românești, maghiare, sovietice și britanice (inclusiv izvoare istorice și monografice locale). Cartea este disponibilă în librării și online: https://www.libhumanitas.ro/mostenirea-lui-stalin-in-romania-regiunea-autonoma-maghiara-1952-1960-stefano-bottoni-hu003222-1.html

Volum recent apărut în traducerea lui Doru Mareș în seria de autor dedicată scriitorului de Editura Humanitas Fiction. „Străbătând secolele“, noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume și inaugurat de Paradisuri pierdute, se arată a fi o poveste de dragoste nemuritoare, care sfidează timpul, și totodată o amplă și amețitoare panoramă a istoriei umanității. Participă: Marius Constantinescu, jurnalist cultural, realizatorul emisiunii #Vizual (TVR3) și Cristian Pătrășconiu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Găsiți cartea în librării, online și pe libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/paradisuri-pierdute-strabatand-secolele-i-eric-emmanuel-schmitt-fi000703-1.html

Volum recent apărut în traducerea Justinei Bandol în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu. Cel de-al treilea roman al lui James Salter, „Un joc și o desfătare“, a schimbat pentru totdeauna traiectoria carierei literare a autorului său, propulsându-l în galeria scriitorilor americani de raftul întâi. Fost pilot militar, Salter se decisese încă din anii cincizeci să se dedice total scrisului și publicase două romane care prezentau cu onestitate viața în armată. Un joc și o desfătare ia în stăpânire un teritoriu cu totul nou, explorând relația intens erotică dintre un tânăr american de condiție bună și o modestă vânzătoare dintr-un oraș francez de provincie. Profund liric și senzual, romanul a generat o undă de șoc în rândul publicului cititor și i-a cucerit pe critici prin stilul său. Participă: Justina Bandol traducătoarea romanului, Gelu Diaconu, scriitor, editor coordonator #Omiedesemne și Angelo Mitchievici, critic literar. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Cartea este disponibilă în librării și online: https://www.libhumanitas.ro/un-joc-si-o-desfatare-james-salter-fi000701-1.html

„Viața e simplă“ era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre. Găsiți cartea în librării și online https://www.libhumanitas.ro/singur-viata-lui-mihail-sebastian-tatiana-niculescu-hu003239-1.html

Volum recent apărut în traducerea Corneliei Rădulescu. Violeta – 100 de ani de istorie văzuți prin ochii unei femei fascinante care sfidează provocările destinului cu o imensă forță vitală. În premieră internațională, „Violeta“, noul roman al celebrei scriitoare Isabel Allende, a apărut simultan cu edițiile în spaniolă și în engleză pe 25 ianuarie. Participă: Cristina Stănciulescu, jurnalistă deținătoarea blogului #PeoplePerson, Nona Rapotan, editor coordonator #Bookhub.ro și Sandra Ecobescu, președinte Fundația Calea Victoriei. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Isabel Allende: 26 de cărți publicate, traduceri în peste 40 de limbi; peste 75 de milioane de exemplare vândute; 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii în peste 15 țări; trei filme de succes și un serial realizate după romanele sale. În 2018 a primit, în cadrul National Book Awards, Medal for Distinguished Contribution to American Letters, fiind prima personalitate scriitoricească de limbă spaniolă căreia i se acordă această distincție. Din 1920, când gripa spaniolă ajunge pe continentul sud-american, până în 2020, când pandemia de Coronavirus răvășește întreaga lume, Violeta del Valle este martora unui secol de răsturnări politice, provocări economice, ideologii nefaste, luptă pentru drepturi și supraviețuire. S-a aruncat în vâltoarea destinului cu o imensă forță vitală, cu entuziasm și curaj, iar la capătul drumului, într-o lungă scrisoare adresată celui mai drag om din viața sa, rememorează tot ce a trăit. Confesiune și bilanț deopotrivă, se întoarce în ea la pasiunile care i-au schimbat traiectoria, la marile iubiri care i-au marcat existența, la perioadele de sărăcie și de prosperitate, la pierderile devastatoare și bucuriile copleșitoare.

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea „Odette Toulemonde“ din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber. De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei. Găsiți audiobookul Cea mai frumoasa carte din lume online: Echo https://www.echo.ro/audiobooks/book/9960 Unul dintre cei mai populari și îndrăgiți scriitori europeni, Eric-Emmanuel Schmitt își încântă cititorii cu stilul său strălucit, plin de spirit, și cu poveștile lui de iubire care dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

Cel mai recent roman al lui Vlad Zografi se așază alături de „Efectele secundare ale vieții“ și de „Șapte Octombrie“ în ceea ce poate fi privit ca o trilogie. O desfășurare romanescă originală, într-o stilistică proaspătă, cu un joc îndrăzneț al vocilor narative. O provocare înaltă, poate că nu întotdeauna ușor de asumat de autor și de cititor deopotrivă. Dar, pentru Vlad Zografi, și a scrie, și a citi literatură ține de supraviețuire. „Sunt aproape 30 de ani de când, cu un proaspăt tiltu de doctor în fizică obținut la Paris, Vlad Zografi mă uluia solicitând un post de corector la Humanitas, decis fiind să facă virajul înspre viața literară. Debutează prodigios, în anii ’93-’94, ca prozator (povestiri, roman), iar în ’96 e premiat ca dramaturg. După câțiva ani, în 2012, scrie unul dintre cele mai importante eseuri filozofice postbelice, Infinitul dinlăuntru, iar din 2016 pare că se mută definitiv în spațiul prozei. Trei romane au curs de atunci unul după altul, aducând un aer nou în proza românească. Sunt scrise, toate, cu nebunie, cu o tehnică a dialogului îndelung exersată în perioada dramaturgică și cu un rafinament al limbii care-l așază în fruntea literaturii de azi. Pentru mine, prin cultura lui și prin felul unic de a trăi angoasele contemporane, Vlad Zografi e o mare bucurie în zbuciumata noastră lume.“ — GABRIEL LIICEANU Găsiți „Supraviețuire“ în librării și online: https://www.libhumanitas.ro/.../supravietuire-hu003226-1... https://carturesti.ro/carte/supravietuire-1391590021?p=1 https://www.dol.ro/.../beletr.../fictiune/supravietuire.html

Vă invităm să urmăriți un dialog dintre Gabriel Liiceanu și Ștefan Liiceanu despre fascinanta antologie de povești, plide și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea, „Arcașul fără arc“. Cum se face că cineva care, la 19 ani, pleacă în Japonia să studieze științe economice, ajunge să-și ia deopotrivă un masterat în budism Zen și, după 17 ani, când se întoarce în România, unde își continuă activitatea de analist al piețelor financiare, alcătuiește și publică la editura Humanitas o cuceritoare carte de povestiri și anecdote, traduse din chineza veche și japoneză, sub titlul „Arcașul fără arc“? O pasionantă discuție între Ștefan Liiceanu și Gabriel Liiceanu despre spiritualitatea extrem-orientală și despre un volum prezentat ca unul dintre cele mai frumoase cadouri de Sărbători. „Nu puţine cărţi din Asia Orientală, unele vechi de peste 2500 de ani, au reușit să dăinuie până în ziua de azi. Faptul că avem încă sub ochi mărturia trecutului se datorează cărţilor clasice din care au fost selectate poveștile aflate în acest volum. Graţie lor, putem sta de vorbă cu spiritul oamenilor care au trăit în acea parte a lumii cu sute și mii de ani în urmă. Și lucrul acesta are de ce să ne umple de emoţie. Căci ei sunt, cu o vorbă faimoasă, „inimile moarte care bat pentru cei vii“. – Ștefan Liiceanu Citiți câteva pagini: https://humanitas.ro/humanitas/carte/arcasul-fara-arc Găsiți volumul în librării și online. Și pe #Libhumanitas aici: https://www.libhumanitas.ro/arcasul-fara-arc-povesti...

Cartea laureatului Premiului Nobel pentru fizică din 2004, Frank Wilczek, este încercarea unui om de știință de excepție de a explica pe înțelesul tuturor cercetările pentru care e recunoscut și domeniul în care a lucrat toată cariera. Un volum scris și cu scopul de a răspunde unor întrebări primite de-a lungul timpului de la cunoscuți care nu aveau legătură cu studiul fizicii. La nivel fundamental, lumea fizică arată altfel decât ne spun simțurile și intuițiile cu ajutorul cărora ne descurcăm în viața de zi cu zi, iar pentru a o înțelege trebuie să ne naștem a doua oară și să învățăm felul în care funcționează universul la scară microscopică și la scară cosmică așa cum bebelușii învață să meargă și să vorbească. În această aventură a dezvățării și învățării ne călăuzește laureatul Nobel Frank Wilczek, unul dintre cei mai inventivi fizicieni contemporani, cu contribuții esențiale la descifrarea comportamentului particulelor elementare. Privit de la altitudinea sa intelectuală, peisajul lumii fizice se simplifică și capătă pregnanță. Wilczek discută zece principii generale pe baza cărora explică bogăția și complexitatea cosmosului, ne prezintă câte o temă din perspective diferite (abundența spațiului și a timpului, numărul mic de particule și de legi, materia, energia, evoluția cosmosului…), mereu fidel noțiunii de complementaritate, și face predicții legate de viitoarele descoperiri – toate acestea în termeni perfect accesibili cititorului fără pregătire științifică. Nu în ultimul rând, Fundamentele lumii fizice este cartea unui umanist care pledează deopotrivă pentru modestie și respect de sine în raportarea noastră la univers. „Aceasta e o carte despre lecțiile fundamentale pe care le putem învăța studiind lumea fizică. Am întâlnit mulți oameni curioși să afle mai mult despre lumea fizică și dornici să știe ce are de spus despre ea fizica modernă. Fie că e vorba de avocați, medici, artiști, studenți, profesori, părinți sau pur și simplu oameni curioși, cu toții sunt înzestrați cu inteligență, dar le lipsesc informațiile. Am încercat în această carte să prezint principalele teorii ale fizicii moderne într-un mod cât mai simplu, dar fără să fac rabat de la rigoare. Am scris-o avându-i în minte pe prietenii mei curioși și gândindu-mă la întrebările lor.“ — FRANK WILCZEK „Wilczek scrie cu o extraordinară simplitate și claritate, iar plăcerea cu care abordează subiectul e frapantă.“ — The New York Times Book Review Găsiți cartea în librării și online: https://www.libhumanitas.ro/fundamentele-lumii-fizice.html

O carte a frazelor memorabile și surprinzătoare, o călătorie prin lumile nevăzute ale minții și spiritului, pe urmele străinului numit „eu”, „Impudoare“ este cartea anului 2021 la Humanitas. Ce-ar fi dacă, în epoca narcisismului de facebook și a preocupării obsesive pentru look, un scriitor contemporan ar propune lumii un exercițiu de dezbrăcare a sufletului? Un exercițiu dificil, adesea stânjenitor, temerar, dar răsplătit cu bucuria întâlnirii omului cu sine însuși și cu semenii săi. Impudoare invită cititorii la curajul privirii lăuntrice, la o introspecție chirurgicală deopotrivă a metehnelor și a amețitoarelor înălțimi sufletești de care e capabil omul. „Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o «panglică de măsurat fără semne pe ea». Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac cu gândul că, astfel «însemnată», viaţa mea ar putea fi folosită ca unitate de măsură. Veţi afla, astfel, doamnelor şi domnilor, dacă viaţa voastră e mai frumoasă sau mai urâtă decât a mea. Dacă are mai multe suişuri şi coborâşuri în ea. Dacă avem mai multe lucruri care ne leagă sau o grămadă care ne despart. Dacă iubim, urâm, ne indignăm, suferim, ne ascundem sau ne dăm pe faţă mai degrabă la fel sau neasemănător.“ – Gabriel Liiceanu

Dezbatere cu istoricul Alina Pavelescu și jurnaliștii Cristian Pătrășconiu și Marian Voicu despre extraordinarul jurnal a lui Etty Hillesum, „unul dintre cele mai remarcabile texte ale timpurilor noastre – o mărturie a credinței și iubirii scrisă în cele mai negre ore ale istoriei moderne“ (Jan G. Gaarlandt). În 1943 murea la Auschwitz o tânără de 29 de ani pe nume Etty Hillesum. Jurnalul ei a devenit cunoscut abia în 1981. A fost apoi tradus în peste 25 de limbi și a uimit prin pasiune intelectuală și adâncime sufletească. Este considerată o mistică modernă de o răvășitoare spiritualitate erotică și o reprezentantă a filozofiei existențiale. În 2006 Universitatea din Ghent a înființat Centrul de Studii Etty Hillesum (EHOC). „Jurnalele lui Etty au fost în cele din urmă publicate după aproape patruzeci de ani de la moartea ei. Etty știa instinctiv că nu se va întoarce din lagăr și a rugat-o pe prietena ei Maria Tuinzing ca după război să dea jurnalele sale lui Klaas Smelik și fiicei sale Johanna. Klaas Smelik a fost singurul scriitor pe care îl cunoștea și spera că ar putea găsi un editor. Voia să lase o dovadă a vieții sale și să împărtășească viitoarelor generații din cunoașterea sa. Însă, în ciuda eforturilor familiei Smelik, jurnalele au rămas nepublicate. După un număr de ani, familia Smelik a renunțat la încercări, până în 1980, când Klaas Smelik Jr. m-a rugat să arunc o privire pe câteva caiete zdrențuite. Primele propoziții, pe care le-am citit fascinat, m-au șocat, iar de atunci mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna.“ – Jan G. Gaarlandt. „Puternică, entuziastă, plină de pasiune, Etty Hillesum redă perfect frământările vremurilor sale. Mărturia ei dovedește că spiritul omului poate înfrunta chiar și cele mai inimaginabile condiții.“ — New York Times „Un volum remarcabil, cu adevărat ieșit din comun.“ — The Washington Post Book World

Roman câștigător al National Book Award for fiction 2019, recent apărut în traducerea Mihaelei Buruiană în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu, „O poveste despre putere și abuzul de putere, despre consimțământ și ambiguitatea acestuia“. (The Guardian). *** Începutul anilor ’80. O suburbie americană. Un liceu de artă – CAPA – îi adună, de la toate școlile publice, pe cei mai înzestrați adolescenți. Talente deja confirmate, urmând a fi descoperite, sau care se vor pierde pe parcurs, puse laolaltă într-un mediu artistic unde manipularea – voită sau nu, insidioasă și de cursă lungă în viețile elevilor – pare să devină una dintre disciplinele obligatorii. Proaspăt admiși, David și Sarah se îndrăgostesc – o primă iubire pe care o feresc, instinctiv, de ochii celorlalți, încercând ei înșiși să o accepte și să o înțeleagă mai întâi, dar care ajunge să fie expusă aproape ca o temă de studiu a claselor de actorie. Profesorul Kingsley – printre toate exercițiile de încredere la care îi supune pe elevi – îi forțează pe cei doi să se confrunte, nu fără a fi intervenit înainte ca un maestru păpușar ce își aranjează marionetele după bunul-plac. Orgoliul rănit, impactul autorității adulților asupra tinerilor, violența, jocul imperceptibil al adevărului cu minciuna, al realității cu ficțiunea vor schimba nu numai traiectoriile lui Sarah și David, ci și pe ale tuturor celor care își văd viața pusă sub lupă. *** Participă: Alina Purcaru, scriitoare, Cristina Stănciulescu, jurnalistă și Marius Constantinescu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa, director al Editurii Humanitas Fiction. Cartea este disponibilă în librării, online și pe #Libhumanitas: https://www.libhumanitas.ro/exercitiu-de-incredere.html

Întâlnire cu Sorin Ioniță și Marian Voicu despre „Deceniul furiei și indignării. Cum ne-au schimbat ultimii zece ani?“, cartea analistului politic Sorin Ioniță recent apărută în colecția Istorie a editurii. „Cum poate deveni cartea unui analist politic captivantă? Simplu: decupând «10 ani de gâlceavă» și descriindu-i ca pe un fragment din jocul cu zaruri al istoriei. Nimeni nu poate să spună ce va ieși la capătul ciocnirii recente dintre mișcările tribalistidentitare și antieuropene din Vestul Europei și modelul occidental tradițional, bazat pe politici moderate, elite și competență. Nimeni nu știe dacă schimbările survenite odată cu criza Covid-19 vor fi o provocare în spațiul găsirii de noi soluții ale conviețuirii sau, dimpotrivă, vor conduce la bulversări necunoscute. Această dublă lectură a viitorului – ne așteaptă o renaștere, ori o fundătură? – dă cheia caracterului captivant al cărții. În plus, autorul e un remarcabil stilist: nu există digresiuni, stereotipuri, plictis. Totul e limpede, alert, fluent.“ — GABRIEL LIICEANU „Sorin Ioniță e unul dintre puținii analiști veritabili de la noi. Are toate calitățile: culege informații relevante despre subiectul tratat, chibzuiește lucrurile fără a ține partea cuiva, trage concluzii originale și nu e încrâncenat. Cartea de față vorbește despre portrete de semn contrar, autorul analizându-i pe cei care s-au smintit în ultimii ani, la stânga sau la dreapta spectrului politic, pe cei care au produs extremism și derapaje de la democrația liberală, pe cei care livrează isterie și iluzii. Sorin Ioniță e o voce moderată, de la care afli mereu ceva interesant.“ — CRISTIAN PREDA „Sorin Ioniță își asumă o sarcină dificilă – investigarea prezentului și scrutarea viitorului. Ne aflăm într-un moment de cumpănă, în care, după 10 ani de frământări, începând cu criza globală din 2008–2009 şi sfârșind cu criza Covid-19 din 2020, democrația liberală pare a-și fi epuizat forța de seducție. Autorul investighează cu vervă și acribie marile teme ale ultimului deceniu și pune întrebările esențiale. Încotro ne îndreptăm, așadar?“ — MARIAN VOICU Cartea este disponibilă în librării, online și pe #Libhumanitas: https://www.libhumanitas.ro/deceniul-furiei-si-indignarii.html

Volum recent apărut în traducerea Cornelei Rădulescu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu. --- Participă: Sandra Ecobescu, președinte Fundația Calea Victoriei, Dana Pîrvan, critic literar și Cornelia Rădulescu, traducătoarea romanului. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction. În vara anului 1935, Kate Moore sosește la faimoasa Residencia de Estudiantes din Madrid, locul în care se întâlnește elita intelectuală republicană – Dalí, Salinas, García Lorca, Buñuel –, anturată de admiratori și personaje mondene. Tânăra americană, care dorește să-și continue studiile de literatură spaniolă, cunoaște aici o lume de revoluționari și visători, de artiști și întreprinzători, de idealiști și ariviști. Dar cel mai mult o va impresiona profesorul Álvaro Díaz-Ugarte, iar atracția va fi reciprocă. Într-un oraș în care totul se află, cei doi își trăiesc iubirea clandestină cu îndrăzneală și nonșalanță. Până când, într-un canal de irigații, apare cadavrul unui student, iar moartea acestuia începe să o obsedeze pe Kate. Întunecată de crimă, intrigi de stat și de alcov, sub ochiul atent al poliției politice, povestea lor de dragoste îi poate costa viața, iar pentru supraviețuire se plătește un preț imens în Spania anilor 1930. Cartea estet disponibilă în librării, online și pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/iubirea-nu-e-un-vers-liber.html

Se spune că ne oglindim luminile și umbrele sufletului în cei pe care îi iubim. Uneori, când încercăm să le facem portretul, ne surprindem în fața unui nebănuit autoportret. Cu statornică admirație, Gabriel Liiceanu evocă personalitatea fascinantă prin contradicțiile ei fertile a lui Petru Creția. Portretul acestui erudit cu aer excentric și prieten drag face parte din volumul Declarație de iubire. Puteți asculta acum paginile dedicate lui Petru Creția în lectura autorului. Audiobookul „Luminile și umbrele sufletului“ de Petru Creția a apărut recent într-o selecție și în lectura lui Gabriel Liiceanu. Audiobookul este disponibil în librării, online și pe #Libhumanitas atât în format fizic, cât și în variantă digitală. https://www.libhumanitas.ro/search.html?query=luminile%20si%20umbrele

Lansarea romanelor „Despre Grace“ de Anthony Doerr (traducere de Cornelia Dumitru) și „Portofoliul fugii“ de Julie Orringer (traducere de Alina Cârâc), recent apărute în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu, cărțile verii 2021 🌊☀️📚 --- Participă: Alina Purcaru, scriitoare, Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro, Cristina Stănciulescu, jurnalistă și Alice Teodorescu, lector Fundația Calea Victoriei. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. 📘 „Despre Grace“ de Anthony Doerr, autorul fenomenului editorial „Toată lumina pe care nu o putem vedea“: Câteodată să iubești poate însemna și să părăsești, să fugi speriat, să alegi suferința prezentului, cu speranța unui alt viitor. Însă fiecare alegere are un preț care, mai devreme sau mai târziu, trebuie plătit. David Winkler e un bărbat liniștit și retras, un hidrolog îndrăgostit de peisajele înzăpezite din Alaska și pasionat de studiul cristalelor de zăpadă. Uneori vede ca prin vis lucruri care mai apoi se petrec aievea cu o precizie tulburătoare. Datorită unei asemenea viziuni o cunoaște pe Sandy, femeia de care se va îndrăgosti. Mai târziu însă, într-un coșmar obsesiv, își vede fiica, pe Grace, murindu-i în brațe. Răvășit, David nu se mai gândește decât să fugă cât mai departe de familie, de casă și destin --- 📗„Portofoliul fugii“ de Julie Orringer: Cu naziștii pe urmele lor, pe rute ocolitoare pornind din Marsilia, trecând prin Spania și Portugalia, destinația fiind Statele Unite, pasagerii clandestini ai jurnalistului american Varian Fry, artiștii „degenerați“, traversează Europa – cu trenul, cât încă frontierele sunt deschise, pe jos, când altfel nu se mai poate –, se ascund la bordul navelor care se îndreaptă spre Martinica, un exod periculos, deseori frizând inconștiența. Varian Fry obține pașapoarte și vize, cu zecile, uneori tocmește cărăuși, construiește o întreagă rețea clandestină și perfect funcțională, care operează din vila Air Bel, situată la câțiva kilometri de vechea Marsilie. Pe lângă echipa lui Fry, rezidenții vilei, așteptând momentul plecării, sunt Victor Serge, Laurette și fiul lor, Vlady, André Breton, soția lui, Jacqueline Lamba, și Aube, fiica lor. Vila devine un spațiu în care arta, în toate formele sale, nu cedează nimic violenței înconjurătoare, dar și locul unde se consumă încet tensiunile și dramele: lista celor care trebuie salvați nu mai este formală, ci se întrupează în fiecare dintre refugiații aflați în căutarea disperată a unui sprijin, iar Varian Fry trebuie să decidă singur. La fel cum trebuie să decidă în propria viață.

Vă invităm să urmăriți un dialog despre volumul „Luminile și umbrele sufletului“ și audiobookul apărut recent în colecția Humanitas Multimedia care conține capitole din carte, într-o selecție și în lectura lui Gabriel Liiceanu. „Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit. Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii...“ — PETRU CREȚIA „Am citit câteva capitole din Luminile și umbrele sufletului pentru că îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creţia. Omul acesta, care era capabil să coboare în viaţă cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecţie, se ridica cu o nemaipomenită uşurinţă către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“- ul îl catapulta. De aceea, tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim dintr-o urgenţă a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competenţă despre virtute. Putea simţi orice şi putea gândi orice. Ştia tot, citise tot.“ — GABRIEL LIICEANU Cartea și audiobookul sunt disponibile în librării, online și pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/luminile-si-umbrele-sufletului-reeditare-petru-cretia-humanitas-2020.html Audiobook https://www.libhumanitas.ro/luminile-si-umbrele-sufletului-audiobook.html Audiobook în format digital https://www.libhumanitas.ro/luminile-si-umbrele-sufletului-audiobook.html

Volum recent apărut în traducerea lui Mihai Banciu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu. Participă: Mihai Banciu, traducătorul romanului, Sandra Ecobescu, președinte Fundația Calea Victoriei și criticii literari Dana Pîrvan și Angelo Mitchievici. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. La Roma, între 13 iunie și 18 iulie 1957, Giuseppe Tomasi di Lampedusa scrie din Clinica Villa Angela, unde este internat pentru cobaltoterapie, așteptând un răspuns legat de publicarea Ghepardului. Va muri la 23 iulie, cinci zile mai târziu de la ultima însemnare pe care imaginația plină de subtilitate și rafinament a Simonei Lo Iacono ne-o oferă drept mărturie – fictivă, însă veridică – a autorului sicilian. Cartea este disponibilă în librării, online și pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/albatrosul.html Urmăriți Humanitas Fiction pe rețelele sociale: Instagram: https://www.instagram.com/humanitas_fiction/ Facebook https://www.facebook.com/humanitas.fiction Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCTlDMkgJ8ya5jDbWuhdwC0Q

Orientarea în spațiu, perceperea unui obiect prin forma sa, minimizarea distanțelor de deplasare – toate acestea sunt înzestrări geometrice de care ne folosim în viața de zi cu zi. Despre aceste aspecte practice prezentate în cartea lui Marco Andreatta și despre evoluția unui domeniu care a descris raporturile umanității cu spațiul vorbesc matematicianul Liviu Ornea, traducătorul volumului, arhitectul Ștefan Ghenciulescu și Vlad Zografi, coordonatorul colecției Știință. Marco Andreatta este directorul Departamentului de Matematică al Centrului Internaţional de Cercetări Matematice din Trento şi preşedintele Muzeului Ştiinţelor din Trento. Platon nu-i lăsa să intre în Academia sa decât pe cei familiarizați cu geometria, o știință care aduce în discuție aspecte filozofice, dar în același timp dă răspunsuri la nenumărate probleme practice. De la linia dreaptă la spațiile curbe, teoremele din geometrie au făcut mereu ca ceea ce e dificil să devină simplu. Dar în ce mod explorează mintea umană forma lucrurilor? – iată întrebarea pe care și-o pune profesorul Marco Andreatta, invitându-ne într-o călătorie care ne conduce de la Euclid și geometria elementară la Bernhard Riemann și teoriile contemporane ce furnizează fizicii instrumentele pentru a înțelege universul și a încerca să formuleze o „teorie a tot ce există“. Andreatta îmbină rigoarea și claritatea cu arta de a spune povestea fascinantă a geometriei. Găsiți volumul în librării și online pe #Libhumanitas: https://www.libhumanitas.ro/forma-lucrurilor.html

Vă invităm la o întâlnire cu Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică și cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, și Alin Suciu, docent și cercetător la Academia de Știinţe din Göttingen despre volumul „Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt“ O ediţie critică cu studiu introductiv și note de Ștefan Colceriu și traducere inedită din limba coptă sahidică de Melania Bădic, Ștefan Colceriu, Emanuel Conţac, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Georgian Toader, Monica Vasileanu şi Cristian Vechiu. „A spune că Patericul egiptean a avut un rol crucial în dezvoltarea spiritualității și culturii creștine este un truism. Succesul la public al colecțiilor de spuse ale Părinților pustiei, cunoscute în genere ca „Apoftegmele Părinților deșertului“, a produs o asemenea emulație în generațiile succesive de practicanți, încât puțini au fost cei care au scăpat de ispita adăugării câte unei apoftegme la corpusul originar. În volumul de față propunem textul editat critic al versiunii copte sahidice a Apoftegmelor Părinților și traducerea lui în limba română. Am ales să ne ocupăm de versiunea coptă a Patericului întrucât, prin vechimea, coerența și dispunerea materialului, e de mare relevanță pentru istoria întregii constelații de tradiție a Apoftegmelor. Prezenta ediție critică nu e o simplă actualizare a uneia mai vechi, ci o întreprindere de anvergură pentru obținerea unui produs științific nou și autonom și deopotrivă o premieră absolută în spațiul culturii române. Prezentul volum este rezultatul muncii unei echipe de filologi clasici, teologi și filozofi care s-au constituit într-un grup de studiere a limbilor Bibliei, cu o atenție specială asupra limbii copte sahidice. Grupul s-a întâlnit săptămânal, vreme de șapte ani, la Colegiul „Noua Europă“ din București, loc care a găzduit proiectul grație amabilității domnului Andrei Pleșu, rector și președinte al Fundației „Noua Europă“, precum și întregii echipe de la NEC. Miza ultimă a acestui volum și a constituirii grupului este lansarea în România a unui domeniu de studiu aflat în plină expansiune în lumea științifică occidentală, dar care nu și-a găsit locul în universitățile de la noi. Sunt semne că suntem pe cale să ne atingem scopul.“ — ȘTEFAN COLCERIU ------ Cartea este disponibilă în librării și online https://www.libhumanitas.ro/apoftegmele-parintilor-desertului.html

Participă: Ioana Pârvulescu, scriitoare, Elena Lazăr, traducătoarea romanului și Marius Constantinescu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa, director al Editurii Humanitas Fiction. Scris în 1946 la Cambridge și rămas nepublicat până în ianuarie 2021, când a apărut mai întâi în traducere, în Franța, Ascensiunea este un text fondator aflat între roman inițiatic și relatare de călătorie, străbătut de mesianism și ardoare. Punând în discuție compatibilitatea convingerilor politice, artistice și spirituale, cartea este matricea care iluminează marile romane ale lui Nikos Kazantzakis. *** La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Kosmas, tânăr scriitor, se întoarce în Creta, la puține zile după moartea tatălui său, căpitanul Mihalis, și își aduce și proaspăta soție. Speră ca iubirea lui și soarele ținutului său natal să fie de ajuns pentru ca Noemi, supraviețuitoare a Holocaustului, să se agațe mai departe de viață. Creta e mai săracă și mai suferindă decât a lăsat-o, dar spiritul ei sălbatic, neînfrânt, ținut viu de istoriile bătrânilor palicari și de lupta înverșunată a insularilor de-a lungul anilor de război, îi hrănește dorința de a găsi o cale nouă, mai dreaptă, prin care lumea să dobândească definitiv pacea. „Veriga lipsa din bibliografia lui Kazantzakis.“ — Le Soir Găsiți cartea în librării și online https://www.libhumanitas.ro/ascensiunea.html

Discuție despre Oliver Sacks, o minte în care s-au regăsit într-o armonie rară un profesor de neurologie dispus să își trateze pacienții cu o empatie aproape radicală și un minunat talent literar. Noul volum de eseuri „Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești”, publicat postum, este cel care deschide o nouă serie de autor în colecția Știință de la Humanitas, alături de reeditări ale altor două titluri foarte apreciate de specialiști și de cititorii de non-ficțiune: „Revenirea la viață și „Omul care își confunda soția cu o pălărie”. La discuție participă Bogdan Ovidiu Popescu, președinte al Societății de Neurologie din România, medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina, Ioana Podină, psiholog și conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, și Alexandru Babeș, conducătorul grupului de neurofiziologie senzorială în cadrul Departamentului de Anatomie, Fiziologie şi Biofizică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti. În noul volum, „Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești”, Oliver Sacks îmbină în mod inimitabil înțelepciunea și seninătatea memoriilor intime cu relatările cazurilor clinice, excepționale în sine, dar cu care ne învecinăm poate mai frecvent decât ne-am închipui. Rezultă un caleidoscop de eseuri foarte personale, în parte inedite, povești pline de culoare despre pasiunea lui Sacks pentru înot, ferigi, cărți sau elementele chimice, despre unele cazuri neuropsihiatrice deosebite cu care s-a intersectat (schizofrenie, demență, Alzheimer, tulburarea bipolară etc.), despre întâlnirile miraculoase care fixează destinul unui om ori despre amenințările lumii actuale. Descoperim aici aceeași empatie cu care ne-a obișnuit autorul, aceeași erudiție și întindere enciclopedică, aceeași fascinație pentru natura umană și misterul ei. Meditativă și luminoasă, aceasta e cartea de rămas-bun a omului de știință și a omului pur și simplu care a fost Oliver Sacks. Oliver Sacks a combinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională - au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Două dintre titlurile prezente în noua serie de autor sunt cele mai bune exemple. „Revenirea la viață” a stat la baza filmului omonim cu Robert De Niro si Robin Williams nominalizat pentru Premiul Oscar şi unei piese de teatru de Harold Pinter, „A Kind of Alaska”. Iar volumul „Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie” a fost de asemenea pus în scenă, cu mare succes, în regia lui Peter Brook. „Sacks are capacitatea uluitoare de a-și stimula cititorul, de a-i stârni interesul pentru frumusețea lucrurilor mărunte, dar cu atât mai mult demne de ținut minte. Și, mai presus de toate, forța lui stă în felul în care știe să deschidă drumul pentru cititorii nespecialiști pe teritoriul neurologiei. Sacks rămâne autorul mereu însetat de cunoaștere și uimit în fața complexității existenței umane.” — New York Journal of Books Găsiți toate volumele lui Oliver Sacks, în format tipărit și ebook https://www.libhumanitas.ro/search.html?query=oliver%20sacks

Roman câștigător al Premiului Umbral pentru cel mai bun roman din 2019, recent apărut în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu. Participă: jurnaliștii Cristian Pătrășconiu și Cătălin Striblea și Ioan Stanomir, scriitor, politolog și publicist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Istoria mare și istoriile personajelor – protagoniști sau martori, călăi sau victime – se întrepătrund într-un nou roman emblematic pentru creația lui Mario Vargas Llosa. Un roman profund și alert, bazat pe fapte și documente, care îmbină meditația lucidă și amară asupra forțelor ce guvernează istoria cu narațiunea plină de suspans și personajele memorabile, alcătuind un tablou fascinant și tragic al Americii Latine în a doua jumătate a secolului XX. În anii '50, în Guatemala, interesele companiilor americane sunt amenințate de reformele președintelui Jacobo Árbenz. În urma unei lovituri de stat atent orchestrate cu sprijinul CIA și al dictatorului dominican Trujillo, guvernul democratic este dat jos de Carlos Castillo Armas, care instaurează un regim de teroare și declanșează un ciclu al violenței ce va marca nenumărate destine. Omul de încredere al lui Rafael Trujillo, maleficul Johnny Abbes García, torționarul prezent și în Sărbătoarea Țapului, va juca un rol-cheie în evenimentele din Vremuri grele, împărțind scena centrală cu cel mai fascinant personaj al romanului, Marta Borrero Parra, zisă Miss Guatemala, care va deveni amanta președintelui Castillo Armas și, la asasinarea acestuia, va fugi cu Abbes García în Republica Dominicană. Cartea este disponibilă în librării și online https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/vremuri-grele

Participă, alături de Cătălin Pavel, Cristina Bogdan și Tatiana Niculescu. „Scopul ultim al acestei investigații arheozoologice este să demonstreze că animalele alcătuiesc primul și cel mai important alfabet simbolic extern de care s-a servit omul preistoric și antic. Afecțiunea lui pentru câini, pisici și cai este discutată în detaliu, dar nicidecum exclusiv, deoarece, alături de ele, mai toate sălbăticiunile au fost un catalizator al dezvoltării cognitive, emoționale și sociale a lui homo sapiens. Portretele arheologice ale acestor vietăți din trecut sunt sintetizate din descoperirile a mii de săpături, de la reprezentările de delfini și urși în chihlimbar, marmură sau teracotă la aripile de gaiță și mandibulele de arici de-puse în mormintele celor vechi, de la incubatorul de ouă de crocodil din Egiptul antic la oasele de leu și cămilă găsite în România, de la mozaicul ce cuprinde singurul nume de pisică rămas din Antichitatea romană la cimitirul de câini de la Așkelon. Iar pentru că între om și sălbăticiune nu există, de fapt, o falie de tip cultură vs natură, aceste portrete, oricât de tangibile, sunt ale animalelor nu ca resursă fizică, ci ca resursă spirituală.“ — CĂTĂLIN PAVEL Cartea este disponibilă în librării și online https://www.libhumanitas.ro/animalele-care-ne-fac-oameni.html

„Povești despre speranță“ este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, în care autoarea explorează arta ascultării deprinsă încă din copilărie. Acest „memoir“ este și o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, așa cum l-a cunoscut în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, „Trei surori“ Participă: Sandra Ecobescu, președinte Fundatia Calea Victoriei, Cristina Stanciulescu, jurnalistă și Diana Vasile, psiholog, psihoterapeut, președinte Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei - ISTT. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa, director al Editurii Humanitas Fiction. Găsiți cartea în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/povesti-despre-speranta-heather-morris-humanitas-fiction-2021.html

Ioan Stanomir și Marian Voicu despre volumul autobiografic al scriitorului american de origine chineză Fan Shen, „De unul singur. Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii“, un documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern, apărut în colecția Memorii/Jurnale, în traducerea lui Mugur Zlotea. În 1966, Fan Shen, în vârstă de 12 ani, devine membru al Gărzilor Roșii, fiind antrenat astfel în tăvălugul Revoluției Culturale din China. Entuziasmul inițial este urmat foarte curând de dezamăgire, dezgust și teamă, când înțelege că devine complice la torturarea și uciderea dușmanilor politici. „De unul singur“ nu este doar relatarea experiențelor unui tânăr care se maturizează într-o epocă a terorii, ci și o neașteptată poveste picarescă: Shen reușește, prin curaj, viclenie, istețime, tenacitate și inventivitate, urmând un drum presărat cu pericole și capcane, să evadeze dintr-un regim opresiv și să iasă învingător în lupta cu sistemul. „Oricine vrea să fie arhitectul propriului destin ar trebui să studieze aceste memorii, un testament al spiritului uman.“ — Foreword „O carte de memorii care se citește obsesiv... Stilul sarcastic, anecdotic al lui Shen te face să citești mai departe cu sufletul la gură, ca să vezi cum învinge în cele din urmă.“ — Booklist FAN SHEN s-a născut în 1955, în China. După ce a cunoscut în adolescență ororile Revoluției Culturale, ca membru în Gărzile Roșii, a fost trimis într-un sat îndepărtat, pentru reeducare alături de alți „Copii din Beijing“, apoi într-o fabrică de avioane, ca muncitor la banda de montaj și electrician. Luptându-se tenace cu absurditatea și cruzimea regimului comunist, a reușit să devină student la Universitatea din Lanzhou (Departamentul de limba engleză), pe care a absolvit-o în 1982; după alți doi ani de purgatoriu, la Tanggu și Tianjin (unde a fost lector la Institutul de Industrie Ușoară), a ajuns în ianuarie 1985 în Statele Unite, cu o bursă de studii postuniversitare, iar studiile lui au decurs apoi în mod firesc: masterat la University of Nebraska (1986), doctorat la Marquette University (1992), studii postdoctorale la Yale University (1993). Devenit între timp cetățean american, Fan Shen a fost profesor la Rochester Community and Technical College din Minnesota. Este cunoscut de asemenea pentru traducerile sale, printre care Michael Ende, Momo (1988), precum și pentru articolele publicate în antologii și reviste ca Paideuma, Asian Theater Journal, China Journal și Beijing Journal of Science. Gang of One: Memoirs of a Red Guard (De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii), carte autobiografică publicată în 2004, reprezintă documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern. Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/de-unul-singur.html

Participă: Diana Yuksel, traducătoarea romanului, Alina Purcaru, scriitoare și Nona Rapotan, editor coordonator bookblog.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Apărut în toamna lui 2016, romanul „Kim Jiyeong, născută în 1982“ a fost dublu premiat în Coreea, obținând în 2017 Premiul „Scriitori de azi“ și fiind votat „Cartea anului“ de rețelele de librării. Întâmpinat cu entuziasm de critică și lăudat de staruri K-pop, bestseller în Coreea (unde a declanșat o dezbatere la nivelul întregii societăți), S.U.A. și Japonia, cu vânzări internaționale de peste 1,8 milioane de exemplare, a devenit o carte-cult. În 2020, romanul a fost nominalizat, în S.U.A., la National Book Award for Translated Literature, iar în Franța, la Prix Émile-Guimet de littérature asiatique. Este tradus în peste 20 de țări. A fost ecranizat în 2019, filmul fiind la rândul lui un succes de „box office“. „Mă gândesc mereu că Jiyeong trebuie să existe pe undeva. Probabil pentru că seamănă extrem de mult cu prietenele mele, cu colegele mai în vârstă sau mai tinere și, într‑o bună măsură, și cu mine. Pe tot parcursul cărții am zugrăvit‑o pe Jiyeong frustrată și nemulțumită, dar n‑am avut încotro, căci știu sigur că așa a crescut și așa a trăit. Poate că și eu am fost la fel.“ – Cho Nam-joo Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/kim-jiyeong-nascuta-in-1982.html

La împlinirea a doi ani de la beatificarea, la Blaj, a celor șapte episcopi greco-catolici martiri, vă invităm să urmăriți o întâlnire cu Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu și Gelu Hossu despre volumul „Credință sub teroare. Memorialistica greco-catolică de detenție și domiciliu obligatoriu“, „o sinteză memorialistică de mare impact și trebuință (mai cu seamă sufletească) pentru toți cei care au în vizor istoria României în secolul XX. La fel de necesară, pentru psihologi, sociologi ori pentru cer­cetătorii literaturii mărturisitoare de sertar. Pentru tineri și maturi, pentru cititorii de orice vârstă, de fapt. Tulburătoare cu prisosință, întrucât oferă niște modele etice de neuitat “ — Ruxandra Cesereanu. „Faptul pentru care acești oameni au suferit, până la jertfirea vieții, este o moștenire mult prea prețioasă ca să fie uitată. Și este o moștenire comună.“ — PAPA FRANCISC Mesajul acestei cărţi răscolitoare se află cuprins în formularea memorabilă a cardinalului Iuliu Hossu: „Credinţa noastră este viaţa noastră“. Textele reunite aici sunt scrise de greco-catolici români coborâţi în iadul închisorilor comuniste, de unde au revenit nu doar cu gândul de a oferi o pildă vie de rezistenţă în faţa nedreptăţii. Au dorit să lase şi o mărturie despre suferinţele îndurate şi despre marea bucurie dată de perseverenţa în propriul crez. — Ovidiu Ghitta Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/credinta-sub-teroare.html

Un roman de aventuri din Italia sfârşitului de secol XVI, o poveste care porneşte din inima Umbriei şi se ramifică spre Roma şi Londra, spre urzelile palatului papal de la Quirinale şi tronul Angliei elisabetane. „Acul de aur și ochii Glorianei trebuia să deschidă o carte de povestiri. Numai că – am aflat și eu – socoteala din minte nu se potrivește cu cea din timpul scrisului. Și al cercetării – căci, da, a fost nevoie să consult diverse surse și documente privind istoria de altădată a Umbriei și a Angliei elisabetane. Pe măsură ce ramificam trama și descopeream întâmplări și amănunte care meritau luate în calcul, îmi dădeam seama că rama unei povestiri ar fi prea îngustă pentru aventura lui Cesare Scacchi și a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi. Fie ei măcelari, diplomați, mesageri, amante, interpreþi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de un roman. Cu atât mai mult cu cât mi se făcuse dor de scris un roman, mai cu seamă că de la ultimul se împlinesc mâine-poimâine nouă ani. “ – Radu Paraschivescu Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/acul-de-aur-si-ochii-glorianei.html

Volum apărut în traducerea Magdalenei Ciubăncan în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu. Participă: Magdalena Ciubăncan, traducătoarea romanului, Alice Teodorescu, doctor în Științele Comunicării, specialist în „japanese popular culture“ și lector Fundația Calea Victoriei și Șerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru“ din cadrul Universității Româno-Americane. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Un roman asemenea orașului Tokyo, pe care Nick Bradley îl transformă în personaj – fragmentat, divers, cu o multitudine de fațete, ce se dezvăluie cititorului ca într-un caleidoscop, imaginea de ansamblu părând a fi mereu alta, deși părțile ce-o compun sunt de fapt aceleași. Trecând cu ușurință de la haiku la manga, de la rakugo la poveste SF, autorul ne poartă prin viețile personajelor – un tatuator, un șofer de taxi, un detectiv, o traducătoare, un artist de rakugo, ajuns om al străzii, un autor readus la viață de o traducere, un fotograf, străini care trăiesc și lucrează în Japonia. Sunt toți parte din orașul ce parcă ne scapă mereu printre degete, deși e prezent pe fiecare pagină, sunt toți legați între ei de fire invizibile și de o pisică tricoloră, care pătrunde pentru o clipă în viețile lor și le observă transformarea, pentru ca apoi să treacă pisicește mai departe.

Povestea vieții secrete a lui Hemingway ca spion prezentată pentru prima dată într-un volum scris în baza unei cercetări temeinice de ultimă oră în arhivele serviciilor secrete americane și sovietice. O întâlnire cu Cristian Preda și Tatiana Niculescu despre „Scriitor, marinar, soldat, spion Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway, 1935–1961“ de Nicholas Reynolds. O carte fascinantă și extrem de bine documentată în care istoricul american Nicholas Reynolds scoate la lumină pentru prima dată întreaga poveste a acestei laturi secrete din viața lui Hemingway: recrutarea sa de către NKVD, precursorul KGB. Fost ofițer CIA și istoric la Muzeul CIA, Nicholas Reynolds dezvăluie povestea vieții secrete a romancierului câștigător al Premiului Nobel, Ernest Hemingway, ca spion atât pentru americani, cât și pentru sovietici, înainte, în timpul și după Al Doilea Război Mondial. „Pornind de la pregătirea sa de agent de informații, Nicholas Reynolds descoperă un tezaur de documente care dovedesc recrutarea romancierului american în 1940 de către NKVD. Reynolds cercetează cu desăvârșită competență aventurile din Al Doilea Război Mondial ale lui Hemingway.“ — Library Journal „Nicholas Reynolds, fost curator al Muzeului CIA, demonstrează că lui Heminway îi era teamă că FBI-ul ar fi putut descoperi un secret murdar pe care-l ascunsese timp de douăzeci de ani: în anul 1940 acceptase să colaboreze cu NKVD, organul de represiune al Uniunii Sovietice.“ — Wall Street Journal „Admirator al lui Hemingway toată viața mea, am simțit ca și cum aș fi primit din plin o lovitură în stomac când am citit că semnase colaborarea cu NKVD. Cum era posibil? Întotdeauna avusese mulți prieteni de stânga, dar nu subscrisese niciodată la comunism (sau la vreo altă ideologie). Personajele create de el întruchipau atâtea dintre valorile americane pe care încă le prețuim: adevărul, curajul, independența, rezistența în momente de presiune, apărarea celor în nevoie. Vocea sa era în mod atât de americană și de revoluționară. Schimbase cursul literaturii americane în anii '20. Cu câteva săptămâni înainte de a intra în relație cu NKVD, spre sfârșitul anilor '40, publicase unul dintre cele mai importante romane politice ale secolului, Pentru cine bat clopotele. De ce să se alăture un astfel de om acoliților lui Stalin?“ — NICHOLAS REYNOLDS

O carte despre vulnerabilitate şi autoexigenţă, despre greşeli şi hotărâri esenţiale, considerată printre cele mai bune titluri ale anului 2019 de Esquire, BuzzFeed, Bustle, HelloGiggles, She Reads și Literary Hub. „Mi-e dor de tine când clipesc“ este un volum de eseuri autobiografice scrise cu umor irezistibil în care Mary Laura Philpott surprinde criza vârstei de mijloc, echilibrul între familie şi ambiţia profesională, viaţa de cuplu, maternitatea, prietenia – toate aceste faţete ale feminităţii fiind discutate cu talentul rar al scriitorului care te face să râzi şi să plângi de emoţie şi care, vorbind despre experienţe cu totul personale, descrie, de fapt, căutarea de sine a fiecăruia dintre noi. „Profundă, plină de umor, curajoasă şi pasionantă, „Mi-e dor de tine când clipesc“ este o carte în care te vei regăsi şi în care vei afla consolare, deşi adesea te va pune pe gânduri. O colecţie minunată de eseuri, ce te va face să te simţi mai puţin singur.“ – Dani Shapiro Mary Laura Philpott s-a născut în Nashville, Tennessee. A publicat eseuri pe teme culturale și recenzii literare în The New York Times, The Washington Post și The Atlantic. A scris volumul umoristic „Penguins with People Problems“ („Pinguini cu probleme cât se poate de umane“) și cartea de față apărută recent la Humanitas în traducerea semnată de Ioana-Raluca Flangea.

Deopotrivă parabolă și meditație asupra timpului, noul roman al lui Evgheni Vodolazkin ne poartă prin mai multe secole de istorie a Insulei, o țară imaginară care stă sub semnul unei profeții misterioase. Participă: Ioana Pârvulescu, scriitoare, Tania Radu, critic literar și Cristian Pătrășconiu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. *** Insula nu se află pe vreo hartă, dar existența ei nu e umbrită de nici o urmă de îndoială. N-o găsim în manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscută. În acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se împletește cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul și ironia blândă. Prinți drepți și luminoși conviețuiesc în mod firesc cu președinți, cronicari și proroci, cu un stăpân al albinelor și un motan vorbitor.

Dorian Galbinski în dialog cu Tatiana Nicuescu și Cristian Preda despre volumul „Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC“ „Dorian Galbinski (Dorian Galor) a fost cel mai longeviv membru al redacției în limba română a unui post de radio celebru: BBC World Service, care a însoțit istoria celui de-al Doilea Război Mondial, a Războiului Rece și apoi a căderii Cortinei de Fier. Martor prețios al unor evenimente politice pe care și le amintește în detaliile lor pline de umor sau încărcate de consecințe grave, autorul acestei cărți devine treptat reporterul propriei vieți. Plecat din Constanța natală în anii ’60, ajunge în Israel, se trezește în armată și în război, se desparte de părinți și rude, se căsătorește, pleacă apoi în Anglia, grație vocii radiofonice e angajat la BBC WS, participă ca translator la vizita lui Nicolae Ceaușescu la Palatul Buckingham, bea o bere cu prințul Philip. Îmbogățit de comunicarea cu oamenii pe care i-a cunoscut și cu experiența suferințelor, dar și a împlinirilor sale, Dorian Galbinski scrie acum această carte de aventuri biografice și profesionale, care face delectarea oricărui cititor preocupat de memoria istoriei trăite. Viața trece ca un glonț își invită cititorii într-o călătorie pasionantă în trei țări și epoci, unite în urzeala unui singur destin.“ — TATIANA NICULESCU „Seara, la ora 20.00, am sosit la hotelul Claridge’s, unde avea loc banchetul oferit de președintele Ceaușescu și soția sa gazdelor britanice. Afară se desfășura o manifestație anti-Ceaușescu, organizată de asociația Uniunea Mondială a Românilor Liberi a lui Ion Rațiu, care era însă blocată de poliție. În sala de recepții, am fost așezat între ducesa de Kent și Ștefan Andrei. La dreapta acestuia ședea regina-mamă, iar în dreapta ei, Elena Ceaușescu... În timp ce conversam cu vecina mea din stânga, ducesa de Kent, am crezut că aud recitându-se o poezie. Am întors capul și, într-adevăr, Elena Ceaușescu recita din poezia Muma lui Ștefan cel Mare a lui Bolintineanu, iar interpreta ei traducea versurile pentru regina-mamă, care lăsa impresia că nu a auzit în viața ei ceva mai interesant... Văzuți de aproape și în afara cadrului familiar lor, soții Ceaușescu păreau și mai mici decât erau în realitate. Am avut senzația că în Marea Britanie n-au fost în elementul lor. De fapt, la recepția de la Claridge’s am auzit-o la un moment dat pe Elena spunându-i soțului ei, pe la sfârșitul banchetului, ceva de genul: «Hai, Nicule, că m-am săturat!»“ — DORIAN GALBINSKI

Despre volum, autoarea lui și cât de relevant a rămas și astăzi datorită lucrurilor pe care ne permite să le înțelegem despre dependență la vârste la care vulnerabilitatea este maximă. Invitați: dr. Eugen Hriscu, psihoterapeut, psihiatru specialist în adicții și director științific al ONG Aliat, Sophia Țigănaș, redactor-șef al revistei „The Calypso Journal”, Mihai Bobonete, actor, Cătălina Bobonete, masterandă în programul Prevenirea și Combaterea Consumului Ilicit de Droguri, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, Lidia Bodea, director al Editurii Humanitas. Moderator: Diana Oncioiu, jurnalist dela0.ro.

Două dintre cărțile din colecția Știință a Editurii Humanitas sunt ghidul dialogului dintre Vlad Zografi, coordonatorul colecției, și Cristian Tudor Popescu. Volumele „Helgoland. Cum să înțelegem teoria cuantică“ de Carlo Rovelli și „Rătăciți printre formule. Cum îi derutează frumusețea pe fizicieni“ de Sabine Hossenfelder ne vor ajuta să ne oprim la ultimul secol din istoria fizicii, pentru a vedea cum au apărut conceptele pe care se bazează teoria cuantică, dar și cum s-a ajuns la momentele de criză în care entuziasmul dezvoltării de teorii noi pare că merge cu mult înaintea capacității de testare experimentală. Carlo Rovelli, fizician teoretician cu importante contribuţii în fizica spaţiului şi timpului, și Sabine Hossenfelder, cercetător asociat la Institutul de Studii Avansate din Frankfurt, sunt implicați în cercetările cele mai recente, iar cărțile lor sunt instrumente bune pentru a vedea ce știm și cum știm despre principalele teorii ale fizicii fundamentale, dar și unde ne pot duce și cum putem înțelege ideile care sunt formulate acum.

Participă: jurnaliștii Magda Gradinaru și Marius Constantinescu și Simona Preda. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Făcându-și ordine prin hârtii și manuscrise în timpul pandemiei de Covid-19, Ludmila Ulițkaia descoperă un scenariu scris în 1988 și niciodată publicat, din motive politice. Îl găsește uluitor de actual, și astfel se naște acest microroman bazat pe fapte reale: în 1939, în Rusia, este împiedicată izbucnirea unei epidemii de ciumă. Acesta este însă doar fundalul; în realitate, ceea ce ni se dezvăluie este un cât se poate de exact tablou al acelei epoci marcate de represiuni și frică. Un cercetător care lucrează la crearea unui vaccin împotriva ciumei se infectează accidental, fără să-și dea seama. În aceeași zi, este chemat la Moscova, pentru a-și prezenta rezultatele. Încep să apară simptomele, autoritățile se pun în mișcare pentru a depista toate persoanele cu care a fost în contact și a le izola, și de aici începe un tăvălug care amintește de introspecția, căldura și umorul din scrierile lui Bulgakov sau Gogol.

O analiză a spațiului balcanic dintr-o nouă perspectivă, aproape deloc abordată până în prezent, în care România ocupă un spațiu larg. Secole la rând, spațiul balcanic s-a aflat sub ocupația și influența imperiilor. Acum un veac însă, și Imperiul Otoman, și Imperiul Austro-Ungar, și Imperiul Rus s-au prăbușit, iar odată cu ele și sistemul imperial, dând naștere statelor naționale, cu alte aspirații și viziuni politice, militare, sociale, etnice și religioase. Balcanii sunt un spațiu definit prin realități etnice și religioase extrem de complexe, realități create și menținute de imperii timp de secole prin structuri care păreau abolite odată cu sfârșitul Primul Război Mondial. Noile state naționale apărute pe ruinele vechilor imperii au încercat, toate, să se legitimeze prin ruptura radicală de trecutul imperial. Cât de radicală a fost însă cu adevărat această despărțire de trecut? Și cât de radicală a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale, economice și sociale ale statelor naționale dinainte de 1945? Oare decalajele de dezvoltare dintre statele balcanice sau dintre regiunile acestora pot fi puse și pe seama istoriei din vremea imperiilor, și dacă da, în ce măsură? Putem vorbi astăzi despre o epocă postimperială a Balcanilor, în care moștenirea trecutului a fost cu totul ștearsă și dată uitării? La aceste întrebări – și la altele – răspunde într-un adevărat tur de forță istoricul Oliver Jens Schmitt, unul dintre cei mai reputați cercetători ai sud-estului european. „Toate statele balcanice au apărut din cel puțin un imperiu, ba unele s-au născut din două sau chiar mai multe imperii. Iugoslavia a fost construită în 1918 din zonele posthabsburgice și postotomane în jurul unui stat de bază sârb care, la rândul său, și-a câștigat suveranitatea faţă de Imperiul Otoman în 1878. De asemenea, România a fost construită în jurul unui spaţiu central suveran față de Imperiul Otoman începând cu 1878, prin unificarea unor foste provincii otomane, austro-ungare și ruse. Conflictul tradițiilor și structurilor postimperiale din interiorul acestor state succesoare compozite ține de cele mai importante teme ale unei istorii balcanice a secolului XX.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„Moartea lui Isus“ este ultimul roman din fascinanta trilogie distopică imaginată de J.M. Coetzee, care mai cuprinde „Copilăria lui Isus“ și „Anii de școală ai lui Isus“. Protagonistul David își împlinește destinul tragic, a cărui semnificație le scapă celor mai mulți (inclusiv părinților lui adoptivi), deși orfanii, exclușii și marginalii îl percep ca pe un profet sau mântuitor. Participă: Irina Horea, traducătoarea romanului și T.O. Bobe, scriitor. și Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Simón, Inés și Davíd trăiesc de patru ani în Estrella, iar existența lor a intrat pe un făgaș al calmei rutine familiale. Simón e angajat la o firmă publicitară, Inés a devenit coproprietara unui magazin prosper, iar David, în vârstă de zece ani, urmează cursurile de dans de la academie. Îi place să joace fotbal cu băieții din cartier, sub privirea atentă a lui Simón. Într-una din zile, pe marginea terenului apare un anume Dr. Fabricante, care conduce un orfelinat. Este momentul care va schimba radical destinul lui David și al tuturor celor din jurul lui. Copilul decide să-și părăsească familia adoptivă, răspunzând vocației sale excepționale, doar de el pe deplin înțeleasă. „Impresionant și neliniștitor, dar și emoționant până la lacrimi.“ — The Los Angeles Review of Books

O întâlnire cu istoricul britanic Mark Galeotti, expert în istoria modernă, politica și securitatea Rusiei, și jurnalistul Marian Voicu despre volumele „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul“ și „O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin“, apărute în colecția Istorie a Editurii Humanitas. Cărțile sunt disponibile în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/hai-sa-vorbim-despre-putin.html https://www.libhumanitas.ro/o-scurta-istorie-a-rusiei.html Cine e de fapt Vladimir Putin? Ce vrea? Ce planuri are? S-a scris enorm despre Rusia de azi, însă Occidentul încă nu-l înțelege pe acest politician a cărui sferă de influență cuprinde întreaga planetă și ale cărui relații de putere pătrund până în cele mai intime sfere ale vieții noastre de zi cu zi. Mark Galeotti ne arată cine e omul din spatele mitului, analizează cele mai frecvente prejudecăți despre Putin și îi descifrează motivațiile. Urmărindu-i cariera de la începuturi, de când era un simplu ofițer KGB, până în prezent, volumul „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul“ ne oferă o viziune inedita și realistă asupra omului care înclină, de multe ori decisiv, balanța politicii internaționale. „Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim și că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menținerea controlului central a fost o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi.“ — MARK GALEOTTI

O întâlnire live online cu Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, în dialog cu Tatiana Niculescu și Ștefan Colceriu despre volumul „De ce Binele se cuvine să ne afle pregătiți. Un jurnal din vremea pandemiei“, recent apărut la Humanitas. În societatea noastră, în care credința creștină este prea adesea motiv de bravadă, iar nu de trăire interioară, acest jurnal are un caracter aparte. Cald, limpede și direct, PS Mihai Frățilă evocă harul binefăcător al credinței în Dumnezeu, un Dumnezeu prea puțin cunoscut – Cel al lui Isus –, care suferă alături de fiecare dintre noi. Ne este dăruit, astfel, un mesaj prețios pentru discernământul speranței. Aceasta este miza centrală a unui text solar, marcat de experiențe personale neașteptate, care pledează cu sobră eleganță pentru forjarea caracterelor sub povara încercărilor. O carte care inspiră curaj și luciditate, lipsită de comodități trufașe și de complicități facile. O carte aflată în așteptarea Binelui, oricare ar fi greutățile timpului. „Când m-am infectat cu covid, celebrul microorganism parazit, m-am trezit, fără nici un preaviz, în fața posibilității de a-mi pierde viața. Orice comentariu sau lamentare, dar și actele de cutezanță deveniseră de prisos. După ce m-am vindecat – n-am avut parte de o formă prea ușoară –, într-o conversație la telefon cu Gabriel Liiceanu, discuția a alunecat inevitabil spre întâlnirea cu boala. Prevenitor în glas, filozoful m-a întrebat foarte direct: «V-a fost de ajutor credința, Monseniore?» Deși firească, întrebarea m-a surprins. Nu mă simțeam deloc chemat să perorez despre superioritatea credinței. Echilibrul la ceas de încercare nu-mi fusese asigurat de un curaj temerar, pe care oricum nu-l simțisem, ci de atașamentul față de Isus răstignit. Mai precis față de îngemănarea bucuriei cu suferința în Persoana lui.“ — MIHAI FRĂȚILĂ

Volum distins în Rusia cu Premiul Bolșaia Kniga în 2018, Premiul Iasnaia Poliana – Alegerea cititorilor 2018 și Premiul Literar NOS 2019. În 2020 cartea Mariei Stepanova a primit Brücke Berlin Literatur-und Übersetzerpreis, unul din cele mai importante premii pentru carte străină și traducere din Germania, iar în 2021 a fost nominalizată (Long List) la International Booker Prize 2021. „În amintirea memoriei“ a apărut recent în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Luanei Schidu și este disponibil în librării. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu, scriitor și Mihail Vakulovski, scriitor. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction. Romanul „În amintirea memoriei“ a fost distins în 2018 cu Premiul Bolșaia Kniga, propulsând-o pe Maria Stepanova în rândul marilor prozatori ruși actuali. Reușind să cuprindă diferitele forme – ficțiune, eseu, memoir, jurnal de călătorie, documente istorice – într-o vastă panoramă a ideilor și personalităților, Stepanova proiectează, cu precizie și lirism totodată, o inedită și îndrăzneață explorare a memoriei culturale și personale. O evocare strălucită a ultimilor ani ai Uniunii Sovietice, care scotocește adânc în trecut. Într-o operă care depășește granițele ficțiunii și nonficțiunii, poeta și jurnalista Maria Stepanova istorisește viețile strămoșilor ei, evrei din provincie, care, mutându-se la Moscova, nu și-au mai găsit cu-adevărat niciodată drumul spre casă. Pornind din perioada de dinainte ca Lenin să preia puterea până la «cazul medicilor evrei», prăbușirea URSS și după, cartea ei este în același timp lirică și filozofică de la un capăt la altul. O realizare remarcabilă ce ține de imaginație – și, da, de memorie.“ Kirkus Reviews

O întâlnire cu Gabriel Liiceanu și Vlad Zografi prilejuită de apariția volumului inedit „Carnetul unui afurisit“, a unei noi ediții a volumului „Itinerariile unei vieți. Apocalipsa după Cioran (ultimul interviu filmat)“ și de publicarea unei noi serii de autor Cioran ce marchează împlinirea a 110 ani de la nașterea celui care „a fost pe rând considerat nihilistul veacului, «the king of pessimists», scepticul de serviciu al unei lumi în declin.“ «Carnetul unui afurisit» este ultima carte scrisă de Cioran în limba română. Manuscrisul restituit aici este mai voluminos decât ineditele apărute la Humanitas – «Despre Franța», «Îndreptar pătimaș II» și «Razne». Un manuscris fără titlu, așadar, numit astfel în virtutea unui pasaj pe care Cioran îl scoate, dacă se poate spune astfel, din carnetul afurisitului care este. Contextul e legat de un episod oarecum erotic (cititorul îl va descoperi singur), în ciuda orientării metafizice pe care textul o capătă mai apoi, în deplin contrast cu începutul amoros. Demn de reținut, prin urmare, și de utilizat pentru un titlu de carte pe care autorul nu a vrut să-l dea, din motive nu tocmai limpezi.“ — CONSTANTIN ZAHARIA „Paris, Cartierul Latin, «într-una din mansardele pământului»: istoria otrăvită a sfârșitului nostru de mileniu s-a petrecut în afara acestui spațiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperișul de pe strada Odéon 21, s-a născut opera care avea să devină conștiința nefericirii noastre. Autorul ei, un Nietzsche contemporan trecut pe la școala moraliștilor francezi, a fost pe rând considerat nihilistul veacului, the king of pessimists, scepticul de serviciu al unei lumi în declin. El însuși, la 20 de ani, se recomanda drept «specialist în problema morții», iar mai târziu ca «un străin pentru poliție» – metecul prin excelență –, «pentru Dumnezeu și pentru sine însuși». A cerut să i se «finanțeze insomniile», obligându-se în schimb să ne destrame orice iluzie și să păstreze pentru noi, nealterată, memoria neantului.“ — GABRIEL LIICEANU

Bestseller internațional, tradus în peste 20 de limbi, Ce încredințăm vântului e o tulburătoare pledoarie pentru viață, inspirată din povestea adevărată a unui loc extraordinar din Japonia zilelor noastre, loc de pelerinaj și consolare după giganticul tsunami din 2011. Participă: Smaranda Bratu Elian, profesor universitar, reputat italienist și traducătoarea romanului, Cristina Stanciulescu, jurnalistă și deținătoarea site-ului #PeoplePerson și Serban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno–Japoneze „Angela Hondru“ din cadrul Universității Româno–Americane și Denisa Comănescu, directorul Editurii Humanitas Fiction.

Gabriel Liiceanu și Vlad Zografi vorbesc despre pasionanta carte a lui Heinrich Zimmer, „Regele şi cadavrul. Poveste despre biruinţa sufletului asupra răului“, apărută la Humanitas în traducerea lui Sorin Mărculescu. „În câte cărți, ca editor, nu am crezut în zadar, nu mi-am pus speranțele, și pe câte nu le‑am făcut să intre în lume cu gândul de a împărtăși celorlalți bucuria și profitul lecturii lor! Regele și cadavrul e una dintre acele cărți care, odată citite, încep să facă parte din desenul sufletului tău. O vei purta în tine toată viața și o vei așeza, ca pe bunul cel mai de preț, pe raftul cărților-bijuterii. Neavând parte la noi de primirea pe care ar fi meritat-o, mi-a rămas ca un ghimpe în inimă. Dar, cine știe, poate că abia acum a sosit vremea acestor pagini scrise de un mare savant al secolului XX, o carte a marilor povești despre bine și rău.“ — GABRIEL LIICEANU „Pe Heinrich Zimmer l-am cunoscut la începutul anilor ’30. Am găsit în el un om genial cu un temperament extrem de viu. Vorbeam mai ales despre mitologia indiană. În întreaga sa ființă, Zimmer a fost un puer aeternus, care, pe aripile unui limbaj strălucitor, făcea să înflorească toți mugurii din grădinile legendelor indiene. I-a împărtășit și soarta, căci tânăr moare cel ce e iubit de zei. Atât Zimmer, cât și Richard Wilhelm aveau o naivitate genială. Amândoi păreau să trăiască în realitate ca într-o lume străină, în timp ce ființa lor cea mai lăuntrică urma, neexplorată și neatinsă, linia sumbră a destinului.“ — C.G. JUNG

Participă: Scriitoarele Ioana Pârvulescu și Mihaela Miroiu. Moderator: Denisa Comanescu, directorul Editurii Humanitas Fiction. „Iubirea în caz de urgență“ a apărut recent în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Danielei Ștefănescu. Voce unică a noii generații de scriitori germani, Daniela Krien a primit, în 2020, pentru opera sa în proză, Sächsischer Literaturpreis. În 2019, romanul Iubirea în caz de urgență a ocupat timp de trei săptămâni locul 1 pe lista de bestselleruri din Der Spiegel, iar pe întregul an 2019 s-a situat pe locul 9. În Germania s-a vândut în peste 150 000 de exemplare. În curs de traducere în 25 de țări. Cu o scriitură elegantă și nervoasă, constând din fraze scurte și precise, romanul conturează destinele a cinci femei care încearcă imposibilul – să iubească, să fie puternice și să-și respecte mereu principiile de viață. Pe Paula, Judith, Brida, Malika și Jorinde le unesc fie soarta, fie legăturile de sânge. Sunt cât se poate de diferite, dar toate caută fericirea mereu trecătoare, și fiecare dintre ele va trebui să navigheze, în felul său, spre un liman, răspunzând curajos întrebărilor pe care multe femei nu îndrăznesc să și le pună. Plină de dinamism, sfredelitoare și extrem de actuală, Iubirea în caz de urgență se implică în ceea ce înseamnă să fii femeie în secolul XXI.

O întâlnire cu Ioana Nicolaie și Cătălin Striblea despre romanul „Tot înainte“, apărut la Humanitas. Suntem în ultimul deceniu de comunism, cu strangulările și iluziile lui. Continuând saga familiei pe care cititorul o știe deja din „Pelinul negru“ și „Cartea Reghinei“, Ioana Nicolaie ne spune în acest nou roman povestea Arseniei. Copilul trăiește sub o dublă presiune, a discursului oficial absurd și a lumii patriarhale în care s-a născut, și se luptă să-și găsească un drum în viață. Roman psihologic, empatic și bine dozat la nivelul emoției, desfășurat în același decor mitic și în același timp cât se poate de realist al unui orășel din Nord, „Tot înainte“ este o mărturie puternică despre monstruozitatea comunismului românesc, care a frânt milioane de vieți, visuri și destine. „Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei «mame eroine». O vreme am crezut că toate greutățile prin care-am trecut în copilărie m-au făcut mai puternică. Dar azi știu că tăietura făcută în scoarța copacului tânăr nu poate decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește.“ — IOANA NICOLAIE

O întâlnire live & online cu Irina Margareta Nistor, critic de film și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii este Cristian Pătrășconiu, jurnalist. „Lady L.“ este recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu și tradus de Doru Mareș. Romanul, scris în limba engleză și tradus de autor în franceză, se bucură de o ecranizare de excepție în 1965, în regia lui Peter Ustinov, cu Sophia Loren, Paul Newman și David Niven în rolurile principale. Poveste de dragoste și ficțiune istorică având un deznodământ dintre cele mai neașteptate, Lady L. este și o satiră a aristocrației victoriene, combinată cu un portret reușit al anarhiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Iubirea și umorul domină o istorie picantă și cinică, în care farsa și tragedia își dau mâna. O bătrână doamnă, etalon al aristocrației victoriene, este înconjurată, la împlinirea vârstei de optzeci de ani, de întreaga familie. Una dintre marile familii ale Angliei – după cum însăși Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stânga, Banca Angliei și Armata în spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmașii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun. Dar nu întotdeauna trunchiul de pe care sar așchiile este pe atât de nobil pe cât ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi că nu este nici măcar pe atât de englez pe cât s-ar cuveni. Amenințată cu pierderea pavilionului de vară, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligată să-și mute lucrurile cu toată discreția posibilă. De aceea apelează la prietenul de o viață Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curții, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubește de peste patruzeci de ani.

„Ce este Biblia? Cum a apărut? Cum a fost citită de evrei și de creștini? Cartea lui John Barton ne oferă răspunsurile, condensând munți de informație într-o lucrare foarte accesibilă chiar și pentru cei care nu știu nimic despre toate acestea.“ — BART D. EHRMAN „Extraordinar de bine scris, ca un frumos jurnal de călătorie, volumul acesta aruncă lumină asupra unei cărți socotite de mulți un capitol încheiat. Cu intuiție, sensibilitate și profunzime, Barton desferecă acest leviatan adormit al culturii, creând o capodoperă. Dacă ar fi eliberată din veșmântul ei strâmt și lăsată să fie ea însăși, Biblia și-ar putea face iar auzit glasul răsunător într-o epocă a scepticismului. Cartea lui Barton m-a convins că acest lucru este cu putință.“ — PETER STANFORD, The Sunday Times „John Barton a scris o lucrare înțeleaptă și foarte rațională despre o carte care a insuflat atât înțelepciune, cât și nebunie. Este o piatră de hotar în domeniu și va face mult bine.“ — DIARMAID MACCULLOCH „Credința că Biblia este «cuvântul lui Dumnezeu păstrat neatins» predomină în multe Biserici creștine, însă Barton – printr-o operă senină și savantă – îndrăznește să pună sub semnul întrebării această pretenție.“ — RICHARD HOLLOWAY, The Spectator „Barton este o călăuză foarte sigură pe sine. O carte serioasă pentru cititori serioși. Aici vor găsi tot ce își doresc și chiar mai mult, totul înfățișat cu luciditate și bine explicat.“ — Literary Review „Mai mult decât importantă. Această carte foarte bine scrisă și întemeiată trebuie citită de predicatori, de profesori și de toți cei care îi rezervă Bibliei un loc însemnat în religia lor.“ — ANTHONY PHILLIPS, Church Times „John Barton… este înzestrat cu darul explicației limpezi și al analizei contextului cultural, iar cartea se citește pe nerăsuflate…“ — The Times

Întâlnire live & online dr. Adrian Silvan Ionescu, critic și istoric de artă, directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu“, colonel (rz.) prof. univ. dr.Petre Otu, președintele Comisiei Române de Istorie Militară, și dr.Alina Pavelescu, director adjunct al Arhivelor Naționale ale României, despre „Prizonier în Germania. Însemnările unui căpitan de artilerie 1916-1917“ de Constantin Ionescu. „o mărturie rară și prețioasă pentru istoric, precum şi pentru antropolog, cu privire la experiența prizonierilor din lagărele Marelui Război.“ Volumul a apărut recent în colecția Memorii/Jurnale a Editurii Humanitas, o ediție îngrijită de Adrian-Silvan Ionescu și este disponibil în librării, online și pe www.libhumanitas.ro

Întâlnire live&online cu Andrei Cornea în dialog cu Cristian Pătrășconiu despre volumul „Excepția. O încercare de antropologie filozofică“, recent apărut la Humanitas. „Ne‑am ivit pe Pământ, pare‑se, din întâmplare, printr‑un concurs cu totul improbabil de împrejurări; suntem o micuță crevasă de antientropie, născută abia ieri, fără scop și rost și care urmează să fie deja colmatată mâine. Suntem un dezastru ecologic, o mână de scandalagii care‑și hărțuiesc generosul proprietar – Natura – și murdăresc zilnic imobilul pe care‑l ocupă forțat, unde nu sunt decât vremelnici chiriași și defel proprietari, așa cum ei se imaginează cu un neîngrădit orgoliu. Suntem aberația ucigașă, eroarea impardonabilă a unui Demiurg ignorant, sursa iminentei «a șasea extincții», urâciunea Planetei. Pe de altă parte însă, prin exercitarea puterii noastre de cunoaștere – fiind noi «un punct în raport cu infinitul, un tot în raport cu neantul» (Pascal) –, și infinitul, și neantul își regăsesc centrul (Pico della Mirandola), măsura universală (Protagoras), deci întruparea regulii lor, oricât de minoritară cantitativ ar fi aceasta. Descărcăm în întreg scârna, ce‑i drept, dar și slava noastră, fiindcă numai prin noi, minuscula lui parte, întregul, căpătând conștiință de sine, se îmbrățișează pe sine cunoscându‑se și acționând, descoperindu‑și deopotrivă și toată scârna, și toată slava. Excepția care suntem, într‑un sens, tot ea e și regula, într‑alt sens; trăim, fără îndoială, ca făpturi «de‑o zi» și ca «visul unei umbre», cum suna versul lui Pindar, dar, oricât de rar, iată‑ne uneori și în rolul torței care iluminează o clipă întregul și‑i furnizează etalonul măreției. Infime și sordide slugi «toată săptămâna» și, de fapt, aproape tot timpul minuscul ce‑l avem la dispoziție, devenim totuși în câte‑o minunată și rară «ziuă a șaptea» boierii mari ai tuturor lumilor.“ — ANDREI CORNEA

O întâlnire live & online cu Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu despre „Soră lume“, volum publicat recent la Humanitas și devenit bestseller la scurt timp de la apariție. „Într-un anume fel, această carte continuă „Falsul tratat de manipulare“. Așa cum aceea nu era o carte de memorii, deși era construită din fragmente de amintiri, aceasta nu este o carte de călătorii, deși capitolele ei descriu întâmplări din străinătate. Folosesc acest termen, străinătate, cu întreaga greutate pe care o avea înainte de ’89; în ultimii treizeci de ani, amestecul lumilor l-a erodat și l-a golit de conținut – nu numai prin dispariția frontierelor, ci și prin sentimentul de înstrăinare de acasă. Acest sentiment ciudat este mai apăsător azi decât în timpul dictaturii, pe care o simțeam ca pe o apăsare exterioară, nu lăuntrică, în profunzime, ca acum. În „Fals tratat de manipulare“ am încercat să compun din fragmente de amintiri un portret al țării. Acum este vorba despre lume.“ — ANA BLANDIANA

LIVE cu prilejul apariției cărții „Iubire, semne și minuni. 10 povestiri„ și a reeditării volumului „Jurnalul unei iubiri imposibile”, semnate de Kaya de Vos. Vă invităm să ascultați dialogul dintre autoare și scriitoarea Tatiana Niculescu. „Iubire, semne și minuni. 10 povestiri„: Cele zece povestiri ale acestei cărți se situează la granița imperceptibilă dintre viață și moarte, vis și realitate, amintire și vedenie. Personajele lor trăiesc prietenia, iubirea, suferința bolii, a despărțirii sau a doliului cu o tulburătoare acceptare însoțită de premoniții și de mesaje criptice. Iubiri, semne și minuni dintr-un nevăzut magic rup vălul realității pătrunzând pe neașteptate în miezul vieții. Mișcându-se cu grație în spațiu – București, Oradea, Stockholm, New York, Barcelona – și în timp – din anii ’50 până în zilele noastre – Kaya de Vos construiește lumi după lumi în căutarea unui spațiu armonios și ocrotitor al fericirii la care visează, împreună cu ea, orice cititor. „Nu cumva trebuie să întâlnești excepția în altul pentru a o actualiza pe a ta? Și atunci? Ce lucru extraordinar poate să se întâmple în viața unei fete care se rezumă la a merge prin oraș și a picta obsesiv podul de pe Arno? La capătul așteptării Carinei, trebuie să se întâmple ceva „ieșit din comun“. Dar există oare ceva mai ieșit din comun decât îndrăgostirea? Frumusețea Carinei vine din faptul că știe să rămână, cu firesc și grație, în inima propriei așteptări. Cum va arăta iubirea Carinei dacă ea nu e comensurabilă cu nimic din viața obișnuită? Am citit fermecat povestea «imposibilei iubiri» a Kayei de Vos, cu gândul la trecătoarele noastre întâlniri pământene cu absolutul. Nu e minunat să simți zvonul unei lumi căreia, deși n-ai vizitat-o niciodată, îi păstrezi amintirea?“ — GABRIEL LIICEANU „Cred că și oamenii mari au nevoie de povești, petrecute în locuri minunate, cu personaje ca noi, și totuși deosebite prin neobișnuitul întâmplărilor pe care le trăiesc. M-am apucat de scris tocmai din nevoia asta a mea, pe care am bănuit-o a fi și a altora, de a migra din când în când într-o lume mai frumoasă decât cea în care trăim.“ — KAYA DE VOS

O întâlnire LIVE & online cu istoricii Oliver Jens Schmitt, Virgiliu Țârău și Ottmar Trașcă moderată de Andrei Pogăciaș. Volumul a apărut recent în colecția „Istorie“ a Editurii Humanitas, în traducerea lui Mugur Butuza. Martin Kitchen oferă o lucrare lucidă și documentată axată pe formarea Germaniei ca stat național de la situația sa fragmentată de la începutul secolului XIX până în deceniile de după 1945. De-a lungul expozeului, autorul a împletit firele politice, economice, sociale și culturale necesare pentru a prezenta complexitatea care marchează istoria Germaniei până la Angela Merkel.“ — Donald Dietrich, Boston College. „O istorie a Germaniei moderne scrisă de Kitchen oferă o relatare cuprinzătoare și vie a evenimentelor-cheie din istoria Germaniei, de la începutul secolului XIX la perioada de după unificare.“ — STUART TABERNER, Universitatea din Leeds

Dezbatere #LIVE #online cu Ioan Stanomir, Cristian Preda, Angelo Mitchievici și Marian Voicu, moderată de Lidia Bodea „Ioan Stanomir e un cititor pasionat. Dar și foarte subtil. I-a picat în mână un dicționar alcătuit în 1975 de către ideologii Partidului Comunist Român și a făcut din el un instrument care ne îngăduie să înțelegem mai bine nu doar societatea de acum jumătate de secol, ci și vocile radicale de azi. Citiți acest volum, dacă vreți să deslușiți drumul de la totalitarism la democrație, cu toate scurtăturile și ocolișurile lui ideologice.“ — CRISTIAN PREDA „Ioan Stanomir ne oferă o admirabilă lectură critică a catehismului comunist. În fraze memorabile, al căror stil este un contrapunct la barbaria limbii de lemn, el psihanalizează idiolectul minciunii, care a supraviețuit mitologiei comuniste. Omul nou trăiește, lobotomizat, într-o butaforie de tip Potemkin; liberul arbitru i-a fost amputat, iar cuvintele comuniste îl populează în continuare. Acest volum este un breviar al răului, al codului statolatriei, este o lectură transistorică memorabilă a național-comunismului românesc.“ — MARIAN VOICU „Comunismul a fost un regim întemeiat pe puterea cuvintelor. Marxism-leninismul şi ceauşismul au mizat pe capacitatea ideilor de a mobiliza şi legitima tirania. Lumea pe care o descrie această încercare de investigaţie intelectuală este cea din care se naşte postcomunismul. Republica Socialistă România nu e un obiect de muzeu, ci terenul din care se ridică prezentul nostru. Cât despre ipoteza comunistă, ea rămâne un teribil exerciţiu de strivire a individului în numele perfecţiunii, egalităţii şi al progresului. Departe de a fi inocente, cuvintele evocate aici au fost osatura totalitarismului. Recitirea devine o formă de angajare etică, antidot la ispitele nostalgice sau utopice.“ — IOAN STANOMIR

Întâlnire cu Gabriel Liiceanu și Vlad Russo prilejuită de apariția „Eseurilor“ lui Montaigne într-o nouă traducere, semnată de Vlad Russo, cu o prefață de Michel Onfray. La 50 de ani de la prima publicare integrală a „Eseurilor“ lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a „Eseurilor“.

O carte luminoasă, puternică și emoționantă despre secretele scrisului, ale maternității și prieteniei, despre cum ne pierdem și ne regăsim pe noi înșine. Participă: Dana Pîrvan, scriitoare și critic literar, Diana Cosmin, jurnalistă, deținătoarea blogului Fine Society și Iulia Gorzo, traducătoarea romanului. Moderator: Sandra Ecobescu, președinte Fundatia Calea Victoriei.

Tatiana Niculescu în dialog cu Cătălin Ștefănescu despre „Nepovestitele iubiri 7 minibiografii sentimentale“, cea mai recentă carte a autoarei celebrelor biografii interbelice apărute la Humanitas. „Nici una dintre aventurile erotice ale acestei cărţi nu a avut loc în vremea noastră, când fie o înregistrare privată pe iPhone, fie o cameră de luat vederi amplasată pe străzi sau în holul hotelurilor ar fi putut să conducă la limpezirea evenimentelor. Realitatea acestor iubiri petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sau în prima jumătate a secolului XX, se bazează pe consemnări ulterioare, istorice sau biografice, pe povestirea lor filtrată de amintiri, dorinţe ori distilări sentimentale tardive. Scriindu-le așa cum mi-am închipuit eu că s-au petrecut în vremea lor, am schimbat adesea povestitorul, care este mereu altul decât cel care s-a aflat la originea versiunii oficiale. De aceea am numit aceste istorii de dragoste nepovestitele iubiri, adică acele părţi, versiuni ale întâmplărilor, niciodată istorisite până acum, dar având și ele dreptul de a fi măcar gândite.“, scrie Tatiana Niculescu în prefața volumului.

Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Simona Preda, critic literar și Cătălin Striblea, jurnalist Moderator: Denisa Comanescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction. https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/dimineti-la-cafe-rostand Mai presus de toate, „Dimineți la Café Rostand“ este o declarație de iubire față de Paris, Parisul visat în anii tinereții, la Tirana sau la Moscova, și Parisul real, unde Ismail Kadare a creat o mare parte a operei sale, și în același timp o profesiune de credință a scriitorului albanez, francez, european. „Ideea de a scrie ceva despre Café Rostand îmi venise atât de firesc, încât nu țin minte nici momentul și nici împrejurările. Era un sentiment între regret și recunoștință, asemănător cu acela pe care-l ai față de soția ta de o viață, care, fiindu-ți alături la orice, nu s-a bucurat, sau ție ți se pare că nu s-a bucurat, de atenția cuvenită. În această cafenea am scris sute de pagini și am făcut tot atâtea fișe despre subiecte și motive diverse, fără a o pomeni niciodată.“ Volum de memorii și reflecții asupra unor subiecte care țin atât de viața reală și de biografia subiectivă a scriitorului, cât și de procesul de creație. Descoperirea orașului e o temă predilectă, cartea debutând chiar cu evocarea primei vizite la Paris a lui Ismail Kadare, la începutul anilor 1970. Împărțindu-și timpul între Tirana și Paris în ultimele decenii, scriitorul și-a făcut un ritual zilnic al vieții sale pariziene, diminețile petrecute la Café Rostand, având în față Jardin du Luxembourg. Ele sunt catalizatorul acestor texte care evocă experiențele sale la Tirana și Moscova, prieteniile literare și iubirile de tinerețe într-o Albanie apăsătoare și cenușie, dar și Premiul Nobel, Academia Franceză, tragedia greacă sau „Macbeth“, deambulările pe străzile Parisului sau întâlnirile cu personalități din lumea literară și artistică.

O nouă carte semnată de autorul bestsellerului internațional „Atlasul norilor“, recent apărută în colecția „Raftul Denisei“, traducere din engleză de Mihnea Gafița. Participă: Nicoleta Munteanu, filolog, co-fondatoare alături de Emil Munteanu a proiectului ALECART, Tania Radu, scriitoare și critic literar, Mihnea Gafița, traducătorul romanului și Angelo Mitchievici, critic literar. Moderator: Denisa Comănescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction. „Ține-ți ochii larg deschiși, să nu treci cu vederea o ușiță neagră de fier“. Nu departe de pubul „Vulpea și Copoii“, în zidul înalt de cărămidă ce mărginește o alee neobișnuit de îngustă, dacă se întâmplă să fie întrunite condițiile strict necesare, ai șanse mari să dai peste intrarea în Conacul Slade. Te întâmpină o persoană străină, care-ți spune pe nume și te invită înăuntru. La început, nu mai vrei să pleci. Mai târziu, descoperi că nu poți. La fiecare nouă ani, cei care locuiesc în Conac – un cuplu bizar, frate și soră – lansează câte o invitație unică unei persoane singure, care-i mai altfel: un adolescent precoce, un polițist proaspăt divorțat, o studentă interiorizată. Dar ce se întâm­plă cu-adevărat în Conacul Slade? Dacă ai ajuns să afli, e deja prea târziu… „Am devorat acest roman într-o singură seară. Alambicat înrudită cu celelalte cărți ale lui David Mitchell, această fantezie compactă debordează de energie mitchelliană clasică. Atent imaginată și trepidând de forță narativă, cartea aceasta este un Dracula pentru noul mileniu, un fel de „Hänsel și Gretel“ pentru adulți, o aducere aminte a faptului că ficțiunea poate fi atât de distractivă.“ — ANTHONY DOERR, autorul bestsellerului T„oată lumina pe care nu o putem vedea“

Dezbatere Humanitas #live #online despre volumul „Putin și putinismul“ de Françoise Thom, una dintre cele mai cunoscute specialiste în istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei postcomuniste. Participă Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea din București, Sabina Fati, editorialist Deutsche Welle și Marian Voicu, jurnalist TVR.

Prima dintre cele patru dezbateri programate, o discuție despre politică și democrație, selecția sau contraselecția pentru pozițiile cheie în partidele politice, la care participă Valeriu Nicolae, Raluca Prună, Cristian Preda, Sorin Ioniță. Întâlnirea este moderată de Ioan Stanomir. „Trecând în revistă mai bine de o sută de CV-uri de parlamentari – o simplă mostră care dă seamă de vastitatea corupției autohtone –, Valeriu Nicolae pare să spună pentru prima oară un adevăr pe care îl ignorăm știindu-l: România se află pe mâna unei uriașe armate de impostori. Cartea pune de fapt în scenă o perplexitate: este oare adevărat ce trăim? Dând astfel glas unei stupefacții care ne încearcă pe toți, autorul a devenit o voce care răsună în vinovata noastră tăcere. Cât privește liniștea instalată în toate partidele în fața acestor pagini ale rușinii, ea vorbește de la sine despre punctul dramatic în care se află viața politică de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simțit nevoia să-și facă din cele câteva sute de pagini care strigă la cer muniție de campanie? Parafrazându-l pe autorul cărții: poporul român doarme liniștit în cel mai cumplit vacarm: tăcerea mormântală care urlă.“ — Gabriel Liiceanu Găsiți cartea în librării și online pe #Libhumanitas aici: https://www.libhumanitas.ro/nu-tot-ei-romania-in-ghearele-imposturii-valeriu-nicolae-humanitas-2020.html Toate veniturile rezultate din vânzarea acestei cărți vor fi donate Asociației Casa Bună.

​Dragoș Mușat invitat la Guerrilla de dimineață: 100 de rugăciuni fundamentale ale lui Tetelu. Ţineţi chiar acum în mână noua senzaţie a antiliteraturii de consum! E vorba de 100 de moduri de a întreba inteligent Creatorul „Ce căutăm noi în Univers, în afară de dramă, nefericire, boală, tristeţe, suferinţă, înşelare?“ În noua carte a lui Tetelu veţi găsi 100 de răspunsuri la această întrebare. Pe lângă 100 de răspunsuri, veţi găsi 100 x 100 întrebări legate de motivul pentru care dumneavoastră, în loc să fi fost înghiţiţi de o gaură neagră acum 250 de milioane de ani, citiţi acum acest text literar. Răspunsul la toate aceste întrebări, aşa cum îl descoperă Tetelu, este iubirea. Şi ura. Ambele necondiţionate – ambele pure, fruste, neechivoce, super-esenţiale, sincronizate cu lipsa de sens a vieţii pe această planetă veselă, dar tristă, caldă, dar rece, inteligentă, dar stupidă.

Radu Paraschivescu în dialog cu Cătălin Striblea despre „Vitrina cu șarlatani“. Lansare de carte și Q&A virtual cu publicul. Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre. Din toate aceste motive, „Vitrina cu şarlatani“ este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

Lansarea romanului „Eu și Marilyn“ de Ji-Min Lee, alături de Diana Yuksel, Nona Rapotan, Irina Margareta Nistor și Denisa Comănescu Ficțiune istorică și poveste de dragoste cu elemente de roman de spionaj, Eu și Marilyn surprinde tragedia Războiului Coreean, numit „războiul uitat“. În februarie 1954, la șase luni după armistițiu, Marilyn Monroe este invitată să țină câteva concerte la Seul în fața trupelor americane. Fapt real, în jurul căruia Ji-min Lee construiește un roman despre traumele provocate de război, despre supraviețuire, suferință și neașteptată alinare. Apariție meteorică, senzuală și neverosimilă în rochia ei de mătase, cu umerii goi, Marilyn cântă despre iubire și seducție, vrăjindu-i pe soldați și pe localnici deopotrivă. Dintre toți, numai Alice J. Kim, o tânără care, lucrând ca dactilografă pentru armata americană, ajunge să-i fie translatoare, îi intuiește fragilitatea. Cu părul albit prematur, o nălucă într-un oraș-fantomă, aceasta face parte dintr-o generație de sacrificiu, chinuită de deciziile pe care le-a luat, de amintirea celor pe care i-a lăsat în urmă, de ororile cărora le-a fost martoră. Alice recunoaște în Marilyn un spirit înrudit și se regăsește în onestitatea ei abia disimulată, care o face atât de ușor de rănit. Drumurile tinerei căreia războiul i-a luat până și numele adevărat și ale divei hollywoodiene se intersectează, se separă, iar fiecare iese schimbată din scurta lor întâlnire.

Lansarea volumului „Povestiri despre epidemii și vaccinuri” de Alexandru Toma Pătraşcu. Discuție cu Alexandru Toma Pătrașcu, Vlad Mixich și Călin Alexandru, moderată de Marian Voicu. Vaccinurile sunt prima armă eficace în lupta cu bolile molipsitoare. Paradoxal, au devenit o victimă a propriului succes. Într-o epocă ferită de marile epidemii ale trecutului, vaccinurile au devenit ținta favorită a amatorilor de conspirații și a emițătorilor de fake news. Iar cei care nu pot să-și amintească trecutul sunt condamnați să îl repete. Cartea aceasta este un ghid de imunizare împotriva dezinformării. Ca să înțelegem cum funcționează, cum sunt produse și cum sunt testate vaccinurile, Alexandru Toma Pătrașcu ne însoțește într-o călătorie de-a lungul secolelor, de la descoperirea microbilor la îmblânzirea lor, și ne povestește despre primele microscoape, despre teoria germenilor și despre descifrarea misterelor sistemului imunitar. O călătorie la finalul căreia înțelegem cum funcționează știința și de ce trebuie să avem încredere în ea. Vaccin pentru frică • „Acum variola este peste tot împrejurul nostru“ • Edward Jenner şi descoperirea vaccinării • „Meșteșugul vaccinarisitului“ în Principatele Române • De la miasme la semințele bolilor • Oare se nasc șoarecii din cârpe murdare? • Boala canibalilor • Primele vaccinuri • „Îmblânzirea“ microbilor. De la cintezele lui Darwin la vaccinurile vii • Misterul imunității • Drumul spre iad • Vaccinuri cu piure de țânțari • Doctorul ROR • Keep Calm and Vaccinate • Marea Tușeală „Aceasta este o carte despre epidemii și vaccinuri, despre Louis Pasteur și Robert Koch, despre bacterii și viruși. Este, de fapt, o carte de povești, dar sunt povești reale, destinate adulților. În loc de zâne și dragoni, de vrăji și poțiuni magice, veți întâlni medici în luptă cu epidemiile și vaccinuri bazate pe știință.“ — ALEXANDRU TOMA PĂTRAȘCU

Lansarea volumului „Cu iubire tandră, Elisabeta“. „Mereu al tău credincios, Carol“. Corespondența perechii regale, 1869–1888, o ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu.Participă editoarele volumului, Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu, istoricul Alina Pavelescu și Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas. Ediţia de faţă ne oferă, pentru prima dată în traducere din limba germană, schimbul de scrisori dintre regele independenţei României, Carol I, şi regina-poetă Elisabeta (Carmen Sylva). Dialogul epistolar oferă o privire amănunţită asupra căsniciei regale pe aproape întreaga perioadă a vieţii celor doi pe tronul României. Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu Acest prim volum – din cele două în care e concepută ediția – acoperă perioada de până în 1888: logodna, scurta viață a singurului copil al cuplului, perioada dobândirii independenței și a proclamării Regatului. Pe lângă chestiunile de zi cu zi și de familie, corespondența princiară/regală este presărată cu detalii despre viața înaltei societăți europene și românești, despre oamenii de vază ai țării – și despre doamnele din cercurile înalte –, despre intrigile politice și despre eforturile de modernizare a țării.

Lansarea volumului „Iscoditorii. Un an de cugetări, băutură, tristețe și lecturi“ de Anne Gisleson, San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018. Participă Irina Markovits, redactor-șef Psychologies, Ana Barton, scriitoare și Vlad Stroescu, psihiatru. San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018 Anne Gisleson și-a pierdut surorile gemene, și-a văzut casa distrusă de uragan și a fost martoră la sfârșitul tatălui ei, răpus de cancer. Alături de Brad, soțul ei, descoperă că și prietenii lor trec prin aceleași crize și încearcă să facă față acelorași traume: moartea celor dragi, căsnicii cu probleme, conflicte cu copiii, cariere nesigure. Împreună alcătuiesc un „club de lectură dedicat crizelor existențiale“: prietenii citesc, iar în ultima joi din fiecare lună se întâlnesc la un pahar de vin și stau de vorbă despre cărțile vindecătoare. Vocile se întrepătrund, de la Ecleziast, Iov sau Iona până la Epicur, de la Shakespeare, Tolstoi sau Kafka până la Joyce, Cheever și poezia postmodernă. Lecturile și conversațiile cu prietenii pe marginea lor o ajută pe Anne să împărtășească, în anul de după moartea tatălui, povestea nespusă a familiei sale. Totul într-un New Orleans devastat de uragan, halucinant și fermecător, care-și caută și el forța de a merge mai departe. Sunt pagini impregnate de suferință, dar și de înțelepciune și, pe alocuri, autoironie, cu deplină sinceritate. Iar această călătorie interioară devine un amestec rar și paradoxal de delicatețe și brutalitate existențială, în care poți răzbate datorită cărților și prieteniei.

Lansarea romanului „Doamna Nobel" de Lisa Strømme alături de Simona Preda, Sandra Ecobescu și Denisa Comănescu. Autoarea bestsellerului „Fata cu fragi“ revine cu un roman impresionant, inspirat de fapte reale – povestea de dragoste dintre Alfred Nobel și Sofie Hess. După o documentare minuțioasă, pornind de la corespondența celor doi, Lisa Strømme ne dezvăluie suișurile și coborâșurile unei iubiri de-o viață, precum și luminile și umbrele personalității chimistului și filantropului suedez. Bazat pe scrisorile secrete dintre Sofie Hess și Alfred Nobel, romanul Doamna Nobel ne arată cum puterea dragostei poate duce la acte de o imensă generozitate, care schimbă lumea noastră pentru totdeauna și ne redă încrederea în umanitate. Sofie Hess lucrează la florăria lui Frau Schiegl în Baden, un mic oraș balnear de lângă Viena, unde își petrec verile oameni bogați din toată Europa. Înconjurată de frumusețe, tânăra nu este fericită: pentru ea, florăria e o închisoare, deoarece nu a ajuns aici de bunăvoie, iar Frau Schiegl îi face viața grea. Dar când celebrul Alfred Nobel, „regele dinamitei“, o cunoaște din întâmplare, viața lui Sofie se schimbă. Nobel îi promite să o ajute și o însoțește la Paris, unde o instalează în lux și îi oferă accesul la educație, nebănuind că tânăra are un secret, pe care, îndrăgostită fără speranță de el, încearcă să-l ascundă. Bântuit de vinovăție pentru accidentele și victimele provocate de invenția lui, Alfred Nobel se luptă cu propria conștiință și cade adeseori pradă depresiei, iar Sofie îl înconjoară cu afecțiune. Pe măsură ce relația lor trece prin încercări și despărțiri, dragostea lui Sofie, bunătatea și sprijinul ei constant sunt cele care îl inspiră pe celebrul chimist să dăruiască omenirii cea mai importantă invenție a lui: o fundație care va încununa, an de an, cele mai strălucite minți. „Timp de doi ani am călătorit și m-am documentat asupra vieții lui Alfred Nobel, discutând cu experți din Suedia și din Italia și vizitând Viena și Parisul ca să mă asigur că informațiile mele sunt exacte. Sunt fascinată de Alfred Nobel și am considerat că povestea lui și a lui Sofie Hess trebuie neapărat spusă.“ — LISA STRØMME

Lansarea romanului „Băieții de la Nickel" de Colson Whitehead alături de Cristian Preda, George Volceanov și Denisa Comănescu. Roman câștigător al Pulitzer Prize for Fiction 2020, Orwell Prize for Political Fiction 2020, ALA Alex Awards 2020, Kirkus Prize 2019, L.A. Times Book Prize in Fiction 2019 • Finalist la Southern Book Prize 2020 și National Book Critics Cercle Award 2019 • Nominalizat la National Book Award 2020, Andrew Carnegie Medal for Excellence 2020 și Aspen Words Literary Prize 2020 • Bestseller național și internațional • Selectat în topul celor mai bune cărți din 2019 de Publishers Weekly, New York Times, Amazon.com, NPR, Library Journal, Chicago Tribune, The New York Review of Books, USA Today, Washington Post, Time, Guardian, Observer, Spectator etc. Prin Băieții de la Nickel, Colson Whitehead, dublu laureat al prestigiosului Pulitzer Prize, și-a consolidat poziția de lider al generației de romancieri americani lansați la cumpăna dintre milenii. În tulburătorul său roman Băieții de la Nickel, Whitehead rescrie istoria unei jumătăți de veac pornind de la un fapt real: descoperirea, în anul 2014, a unui sinistru cimitir secret în care erau îngropați copiii negri uciși într-o școală de corecție din Florida. Personaje imaginare, plasate în situații imaginare, într-o școală de corecție imaginară, reconstituie segregația rasială, cu abuzurile și persecuțiile suferite de populația afro-americană din statele sudiste, dar și corupția generalizată din sistemul penitenciar american, inclusiv cel juvenil, într-o poveste copleșitoare, în care granița dintre ficțiune și realitate se estompează până la completa dispariție. Băieții de la Nickel este „o explorare cutremurătoare a abuzurilor dintr-o școală de corecție din Florida în anii segregării rasiale, în esență, o poveste impresionantă despre perseverență, demnitate și împăcare cu sine“ – motivația juriului Pulitzer 2020.

Lansarea volumului „Pastoralia" de George Saunders alături de Andrei Crăciun, T.O. Bobe şi Cătălin Striblea. Destinat să devină unul dintre cele mai bune volume de povestiri ale anilor 2000, Pastoralia l-a ridicat pe George Saunders la rangul de „maestru care distilează haosul vremurilor pe care le trăim în ficțiune“ (Salon). Cele şase povestiri din Pastoralia afirmă un mare talent exploziv şi resurse de imaginaţie care nu par în pericol să se epuizeze vreodată. „Criticii susțin că în prozele din Pastoralia găsești adieri din Vonnegut, din Pynchon și din David Foster Wallace. Așa o fi, sau poate nu. Cert este că America din povestirile lui Saunders pare un parc de distracții unde lucrurile scapă de sub control. Goticul și absurdul își dau mâna, pasajele fruste alternează cu reveriile, naturalismul bea bruderșaft cu drama existențială. Saunders e un cronicar al picajului, un martor la subteranele prin care se pierde omul, un arhivar al experiențelor amare, un sceptic camuflat în spatele hohotului.“ — RADU PARASCHIVESCU „O Americă înfricoşătoare“, i-a spus Edward Behr. „O Americă distopic-absurdă“, ripostează George Saunders prin acest volum de povestiri concepute parcă în temeiul unui worst case scenario. Populată de angajaţi puşi să accepte umilinţe, de guru fabricaţi din nimic şi gata să fructifice inocenţa semenilor sau de mătuşi revenite din cavou pentru a impune reţete ale succesului în carieră, lumea lui Saunders e deraiată şi pendulează între grotesc şi patetic. Personajele din Pastoralia par intrate într-o moară a destinului care le macină fără milă şi se pregăteşte să le transforme în pulbere. Şi totuşi, cititorul simte prea puţină compasiune şi solidaritate. Prin faţa lui defilează oameni vulnerabili, victime ale propriilor temeri şi obsesii, carcase despuiate de onoare şi vigoare. Şi când colo, în loc să te umple mila, te apucă râsul. George Saunders e un fachir al sardonicului şi al turismului prin regiunile stranii ale fiinţei umane. Lumea lui este cât se poate de originală și, în același timp, incredibil de familiară.

Lansarea romanului „Lungul zbor spre casă" de Alan Hlad alături de Cristina Stănciulescu, Nona Rapotan şi Denisa Comănescu. Pornind de la evenimente reale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Marea Britanie a folosit cincisprezece mii de porumbei voiajori pentru a primi informații din Franța și Olanda ocupate de naziști, Lungul zbor spre casă îmbină elementele unui roman istoric cu delicatețea unei povești de dragoste. O carte care insuflă speranță despre suflete-pereche, curaj, spirit de sacrificiu și demnitate. Romanul s-a aflat, în 2019, pe listele de bestselleruri din Marea Britanie, SUA și Spania, iar audiobookul a primit, în noiembrie 2019, Earphone Award acordat de AudioFile Magazine. Septembrie 1940. Noapte după noapte, bombele germane cad asupra Londrei, într-o încercare de a șterge orașul de pe fața pământului. După întreruperea cursurilor universitare, Susan Shepherd își găsește forța de a merge mai departe îngrijind porumbeii din crescătoria bunicului său. La ferma lor de la marginea pădurii Epping ajunge printr-un ciudat joc al destinului un tânăr american, Ollie, care vrea să se înroleze ca pilot în RAF. Iulie 1996. Ziarele din întreaga lumea relatează o întâmplare neobișnuită: în hornul unei case vechi din Rochford au fost găsite rămășițele unui porumbel care pare să poarte un mesaj din cel de-al Doilea Război Mondial. Știrea stârnește mare emoție în Marea Britanie, iar în sufletul lui Susan Shepherd, fost ornitolog la Universitatea din Londra, trezește amintiri de mult îngropate.

Lansarea cărții „De ce ațipesc parlamentarii? Şi alte întrebări pestriţe despre politica românească“ de Cristian Preda. Au participat, alături de autor, Radu Paraschivescu, Ioan Stanomir și Ovidiu Nahoi. „Cartea lui Cristian Preda e un ghid oportun pentru cei care vor să desluşească lumea politică în care trăiesc. La vot şi nu numai. De ce ațipesc parlamentarii? e în acelaşi timp o carte utilă pentru risipirea confuziilor şi pentru priceperea câtorva lucruri despre care avem păreri inflamate, uneori cu accente isteroide: mecanismele de producere a compromisului politic, logica alternanţei la guvernare, importanţa votului, coabitarea politică, mizele cooperării, igiena politică, importanţa statului de drept văzut ca domnie a legii. Ar fi utopic să crezi că o asemenea carte va produce o mutaţie. În schimb, e de sperat şi de aşteptat ca ea să deschidă nişte ochi şi să destupe nişte minţi. Are toate argumentele s-o facă.“ — RADU PARASCHIVESCU „Poate fi ceva mai instructiv și plăcut decât să citești, scrisă cu simplitate, inteligență și har, povestea propriei tale vieți? Se împlinesc anul acesta trei decenii de la primele alegeri ținute după căderea comunismului. Ce s-a întâmplat cu noi în acești 30 de ani? – iată întrebarea la care răspunde unul dintre cei mai versați politologi români și, deopotrivă, unul dintre cei care au cunoscut scena politică a acestor ani dinăuntrul ei. Eseul lui Cristian Preda vine în întâmpinarea oricui vrea să priceapă, dincolo de suprafața cotidianului, lumea în care a trăit. Suntem răspunzători de soarta noastră după cum suntem echipați sau nu să înțelegem locul în care ne-am născut.“ — GABRIEL LIICEANU

Întâlnire cu Marion Le Roy Dagen, Sabina Fati și Cristian Preda despre volumul „Copilul și dictatorul“, mărturia emoționantă a unei copile abandonate în orfelinatele din România lui Ceaușescu. Dezbatere moderată de Marieva Ionescu, traducătoarea cărții. Măriuca vede lumina zilei în 1976 – unul dintre cei două milioane de copii născuţi în urma decretului prin care Ceauşescu voia să dea un impuls demografiei României. Abandonată de mama ei pe când nu avea nici un an, este plasată într-un orfelinat. Zeci de mii de copii cad victime în aceste adevărate lagăre de concentrare ale dictaturii ceauşiste. Măriuca are însă noroc: este adoptată la 6 ani de către un cuplu de francezi. Majoritatea copiilor din orfelinatele României nu aveau să fie niciodată adoptaţi. Copilul și dictatorul este o carte despre căutarea identităţii, despre căutarea de sine după o copilărie amputată. „În copilărie, șoptește Marion privind fix spre o ușă, eram foarte marcată de semnele de hospitalism pe care le vedeam la colegii mei. Mi‑au rămas în minte acești copii de o tristețe sfâșietoare, privind temători departe, în gol. Și eu aveam stereotipuri, mă legănam, nu dor­meam bine, nu puteam să fiu atentă și mă temeam de orice «plecare». Cea mai puternică amintire e absența iubirii, a afecțiunii, a prezenței și privirii adulților.“

Seară japoneză - lansarea romanului „Înotând cu elefantul în brațe cu pisica“ de Yōko Ogawa, alături de Raluca Nicolae, Dana Pîrvan și Denisa Comănescu. Un băiețel care se naște cu buzele lipite, un elefant condamnat să trăiască pe terasa unui centru comercial, o fetiță dispărută în spațiul dintre două clădiri, un șofer de autobuz maestru în arta patiseriei și a șahului și o misterioasă păpușă-automat fac din Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica un roman al instantaneelor pline de lirism, stranietate și miracol. Yōko Ogawa continuă explorarea relației dintre maestru și discipolul-copil din Profesorul și menajera într-o simfonie a pasiunii împărtășite, dar și a sensibilității devoratoare. Singuratic și rezervat, un puști de șapte ani întâlnește din întâmplare un fost șofer obez, locatar al unui autobuz uimitor. Pasionat de șah, după ale cărui reguli se ghidează ca și cum ar fi o religie, acesta îi va descoperi talentul neobișnuit, transformându-l în urmașul său spiritual. Băiatul este deopotrivă fascinat de un elefant dus cândva pe acoperișul unui mare magazin și de o fetiță prizonieră în firida întunecoasă dintre două case din cartierul său. Când Maestrul moare și trupul lui rămâne captiv în autobuz, micul șahist are convingerea că a descoperit sentința fatidică a oricărei existențe: „Să crești e o dramă“.

„Despre trup” de Victor Ieronim Stoichiță: lansare de carte a noului volum de istorie a imaginilor „Despre trup. Anatomii, redute, fantasme” cu autorul Victor Ieronim Stoichiță și invitatul său, Marius Constantinescu. „Devenit recent unul dintre centrele de interes ale discursului din științele umaniste, corpul nu și-a dezvaluit înca toate secretele. Studii recente au subliniat, cu îndreptățire, că există o istorie a corpului, istorie ce conjugă aparența și profunzimea, dorința și puterea, căderea și apoteoza, viața și moartea. Acesta este contextul în care Despre trup își propune să intervină, cu instrumentele istoricului imaginilor, investigând istoria corpului ca istorie a unei construcții și analizând cu precădere avatarurile «întrupării» sale vizuale. Cartea oferă o selecție de probleme, interogații și aspecte privind eterogeneitatea constitutivă a obiectului «corp», de unde rezultă și titlul, intenționat deschis. Va fi vorba, așadar, de incursiuni în imaginarul corpurilor și în fenomenologia întrupării. Astfel, rolul jucat în constituirea acestei iconosfere de credințe, efecte ale conștiinței, gusturi estetice, dorințe, pasiuni și temeri va fi evidențiat în mod constant. Parcursul oferit aici nu va fi strict cronologic, procedând mai degrabă «prin figuri». Ceea ce ne interesează în final nu este «evoluția» imaginii corpului, ci nesfârșita și fluctuanta sa reelaborare.“ — VICTOR IERONIM STOICHIȚĂ

Lansarea romanului „Felix și izvorul invizibil“ de Eric-Emmanuel Schmitt alături de Marina Constantinescu, Mihaela Dedeoglu şi Denisa Comănescu. În cartierul parizian Belleville, cafeneaua La Muncă e un reper al bunei dispoziții. Fatou, tânara patroană, o senegaleză plină de viață, și-a câștigat, cu veselia ei molipsitoare și știința de a asculta și sfătui, o clientelă fidelă și pestriță. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronides, filozoful pesimist, sau înduioșătorul Robert Larousse, neobositul cititor de dicționare, alcătuiesc o mare familie pentru ea și pentru fiul ei, Félix, pe care îl crește singură. Dar echilibrul perfect al vieții lor este spulberat într-o zi, odată cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbră. Pentru a-și recăpăta mama, Félix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apelează la vraci și vrăjitori, care se dovedesc însă niște șarlatani. Fatou nu-și va putea găsi liniștea decât prin întoarcerea acasă – pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului străvechi de lângă satul natal, este adânc înrădăcinat în pământul fierbinte al Africii și se adapă din izvorul invizibil al energiei și iubirii care animă tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor îi va fi dezvăluit și lui Félix. „Caut particularul și universalul în fiecare spiritualitate. Sunt fascinat de constante: necesitatea de depășire a egoismului prin altruism, dobândirea seninătății și a păcii interioare, regăsirea legăturii cu natura, care trebuie respectată. Și în același timp încerc să ilustrez și aspectele specifice. Cercetez comorile de sens pe care ni le oferă formele de spiritualitate și încerc, prin scrierile mele, să îl iau pe cititor de mână și să îl fac să descopere ceva.“ — ERIC-EMMANUEL SCHMITT

Lansarea romanului „Zâmbește“ de Roddy Doyle alături de Simona Preda, George Volceanov şi Denisa Comănescu. Roddy Doyle este una dintre cele mai importante voci ale literaturii irlandeze contemporane. Cărțile lui sunt traduse în 30 de limbi. În 1993 a fost distins cu Booker Prize. Singuraticul Victor Forde, un bărbat de vârstă mijlocie, s-a mutat de curând într-un apartament modest și își petrece serile lungi de vară într-un pub din apropiere, bând bere, pălăvrăgind cu barmanul sau citind. Într-una din zile, este abordat în localul respectiv de un alt bărbat de vârsta lui, care pare să-l știe pe Victor din anii petrecuți la aceeași școală catolică de băieți din Dublin. Îl cheamă Fitzpatrick, însă Victor nu-și amintește de el. Totuși, conversează despre întâmplări și persoane cunoscute de amândoi. Din acest moment, acțiunea cărții oscilează între trecutul lui Victor – anii de școală, cariera de cronicar muzical și jurnalist incomod, căsătoria, divorțul – și prezentul tot mai neliniștitor din pricina insistenței lui Fitzpatrick de a-l provoca să-și reamintească lucruri pe care Victor încearcă de multă vreme să le uite.

Lansarea romanului „Ziua a șaptea“ de Yu Hua alături de Luminița Bălan, Mugur Zlotea şi Denisa Comănescu. Yu Hua, autorul bestsellerurilor internaționale În viață și Cronica unui negustor de sânge, ne oferă un roman despre cea mai pură și mai înduioșătoare pietate filială, o meditație în registru când ludic, când poetic despre destin și moarte, un tablou necruțător al Chinei contemporane aflate între comunism și hipercapitalism. https://www.libhumanitas.ro/ziua-a-ap... Yang Fei, născut într-un tren și crescut de un tată adoptiv sărac, este personajul în jurul căruia se desfășoară această poveste tulburătoare. Ajuns la vârsta de mijloc, viața îi e curmată în mod neașteptat, într-o zi în care încerca să deslușească misterul dispariției tatălui său și să afle amănunte despre moartea recentă a fostei sale soții. Cum nu are un loc pentru odihna veșnică și nici pe cineva care să se ocupe de întreg ritualul funerar, sufletul lui rătăcește vreme de șapte zile – prilej de rememorare a unor episoade din mărunta lui existență și de reîntâlnire cu cei care au făcut parte din universul său. Călătoria lui Yang Fei între cele două lumi dezvăluie, uneori cu umor negru, alteori cu detașare, absurdul existenței în societatea chineză consumeristă, marcată de nedreptate, corupție și suferință. În contrast cu toate acestea sunt însă legăturile sufletești profunde, țesute între personajele romanului Ziua a șaptea, din paginile căruia transpare, ca de altfel din întreaga operă a lui Yu Hua, o extraordinară forță emoțională.

Seară japoneză - lansarea romanului „Memoriile unui motan călător“ de Hiro Arikawa alături de Șerban Georgescu, Raluca Nicolae şi Denisa Comănescu.

Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, în dialogul „Despre Destin”, un nou eveniment #Humanitas30deani. #HumanitasLIVE #online 𝗶̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿

Lansarea romanului „Femei de Oscar“ de Melanie Benjamin apărut la Humanitas Fiction alături de Irina Margareta Nistor, Simona Preda şi Denisa Comănescu. Autoarea bestsellerurilor internaționale Lebedele de pe Fifth Avenue și Soția aviatorului ne oferă un nou roman cuceritor care imaginează prietenia și parteneriatul creativ dintre două simboluri ale Hollywoodului. Legendele unei epoci – Mary Pickford, Frances Marion, Charlie Chaplin, Rudolph Valentino, Lillian Gish, Louis B. Mayer – prind viață altfel decât sub reclamele luminoase, devin mai umane, dar și mai seducătoare. Într-un univers dominat de bărbați, așa cum era Hollywoodul la începutul secolului XX, două femei visează nu doar la o carieră în cinema, ci și să schimbe gustul publicului, venind cu idei noi, îndrăznețe. Una joacă în filme de mare succes, cealaltă scrie scenarii și regizează. Lumea filmului le recunoaște talentul, le premiază cu Oscaruri și le consacră definitiv. Lumea reală se dovedește însă a fi mai puțin generoasă și le rezervă altfel de surprize.

Lansarea volumului „Creionul de tâmplărie” de Mircea Cărtărescu, un dialog cu Mirela Nagâț și Q&A virtual. #HumanitasLIVE #online 𝗦𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗶̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿 „Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată puterea și nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă. Într-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vieții mele am scris, de fapt, cu acel creion de tâmplărie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput între degete. Bătătura pe care-o am de la nenumărate pixuri și stilouri și creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de muncă grea pe care-l am pe trup, și sunt mândru de ea ca de o medalie de onoare.“

Lansarea volumului „Recviem vesel pentru tata” de Radu Paraschivescu, un dialog al autorului cu Cătălin Striblea, Q&A virtual și sesiune de autografe online. #HumanitasLIVE #online Î𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿 „Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cât au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire. Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi? Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase. Şi atunci, de ce o scriu? Fiindcă nu pot să n-o fac. «Prea puţin» e mai mult decât «deloc». Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine.“ — RADU PARASCHIVESCU, aprilie 2020 ,,Cum să-ţi placă, domnule... ăștia?“ Sunt recunoscător serviciului de corectură şi întregii edituri Humanitas fiindcă nu mi-a eliminat cuvântul „ăştia“ din titlul povestirii. Aud că prin grădiniţe şi chiar în primele clase de şcoală se practică acest nou tip de prigoană. Copiii sunt învăţaţi că se spune „acesta“ şi „aceasta“, nici­de­cum „ăsta“ şi „asta“. Dan Spătaru a murit la timp. Altminteri, ar fi aflat de la castratorii limbii că a folosit un limbaj nepotrivit când i-a cântat ţărăncuţei „De data asta, măi fată, / Zi bogdaproste c-ai scăpat“...

Lansarea romanului „Copiii de pe Volga“ de Guzel Iahina alături de Ioana Pârvulescu, Cristian Pătrăşconiu şi Denisa Comanescu. Premiul Bolșaia Kniga 2019 / Marele Premiu Ivo Andrić 2019 La trei ani după debutul ei fulminant, cu bestsellerul Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina publică în 2018 un nou roman cutremurător, care se bucură deja de faimă internațională. Iată cum îl descrie autoarea: „Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga — vibrantă, aparte, vie — o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depășim.“ Iakob Ivanovici Bach, profesor în satul german Gnadental de pe Volga, duce o viață simplă, anonimă. Într-o zi, este chemat pe celălalt mal al fluviului ce „împarte lumea în două“ să-i dea lecții unei tinere fragile și timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzător că între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Este însă singurul fapt previzibil din acest roman amețitor, căci în clipa următoare istoria dă năvală, răsturnând reguli și destine, realitatea capătă accente supranaturale, adevărul nu mai este același și totul se topește într-o grandioasă epopee din ritmul căreia nu te mai poți desprinde.

„Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” de Tatiana Niculescu. Lansare de carte și dialog cu Cristian Preda, Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfârșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gânditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. La 130 de ani de la nașterea lui Nae Ionescu, această carte-portret este o incursiune pasionantă în aventura unei vieți care nu și-a epuizat niciodată misterele.

„Prevestirea” de Ioana Pârvulescu: lansare de carte, un dialog cu Cătălin Pavel și lectură cu Antoaneta Cojocaru, Q&A virtual și sesiune de autografe online. #HumanitasLIVE #online 𝗦𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗶̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿

Lansarea romanului „Călătoria Cilkăi“ de Heather Morris, una dintre cele mai așteptate cărți ale anului, un roman bazat pe o poveste adevărată despre supraviețuire și iubire, alături de Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro, Sandra Ecobescu, președinte Fundatia Calea Victoriei și Denisa Comănescu, moderatorul evenimentului și director general Humanitas Fiction. #Împreună în compania cărților: în luna iunie, la Grupul Humanitas creăm spații virtuale ca să purtăm discuții reale.

Înapoi la argument, ediție specială #Humanitas30deani. Horia-Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu într-un dialog despre condiția intelectualului în lumea de azi, despre „piața ideilor”, despre scris și etica scriitorului, despre „bolul spiritual”, despre uitare, despre prostie, despre cuvinte. #HumanitasLIVE #online 𝗶̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿